Fireasca-ți iubire

 Parcă te-am întâlnit,                                                                   Nu-n vis,                                                                                         Astă noapte,                                                                             Când dormeam,                                                                             În fața ta am privit,                                                                         În ochii tăi cei minunați,                                                               O secundă,                                                                                         Un strop de timp..

Spune-mi,                                                                                    Astă noaptă,                                                                              Oare nu cumva pe mine,                                                            Prin tot 'tunericul ce te-nfundă,                                                  M-ai zărit,                                                                                        M-ai dorit?..

 Căci părea-i atât de viu,                                                             Mai desăvârşit în frumusețea-ți,                                             Decât seara,                                                                                       Din depărtare,                                                                               Când te priveam,                                                                               Căci mă credeam,                                                                 Singură,                                                                               Ascunsă,                                                                                         Dar ochii tăi m-au căutat,                                                               Şi m-ai găsit,                                                                           Privind la tine.

 Amândoi,                                                                                       Iar' am simțit,                                                                                     Cum cerul se desparte,                                                             Cum totul stă deoparte,                                                           Când ne privim noi,                                                                     Ochi în ochi,                                                                                   Tu la min',                                                                                       Iar eu la tin',                                                                                 Ființe minunate,                                                                         Unul pentru altul create?..

O aruncare de piatră,                                                                  Cât ține,                                                                            Împărtăşim ce nimenea ştie,                                                      Apoi iarăşi totul se-ngheață,                                                        La realitate,                                                                                      În gânduri multe,                                                                            Vise trecute,                                                                            Durere, dragoste şi pierzare..

Tu-mi eşti o poveste lungă,                                                      Care încă n' are un sfârşit,                                                            N' am reuşit să-i pun un capăt,                                                Cum de multe ori eu mi-am dorit,                                            Căci nu m-am biruit,                                                                          Aşa că ai rămas,                                                                              O scânteie care mă ardă,                                                                Şi poate să aprindă,                                                                    Ceva ascuns în mine,                                                                    De alții,                                                                                              Dar nu de tine..

Iar iubirea-ți arătată,                                                                          Mă arde,                                                                                          Mă doare,                                                                                      Căci eşti ca un copil,                                                                        Iar eu,                                                                                              Femeie mare,                                                                                    Şi am văzut,                                                                                    Ce nu-mi place,                                                                                Că găsesc în tine,                                                                            Un om,                                                                                            Care e din fire,                                                                                  Şi mă schimbă şi pe mine,                                                            Şi mă pune-n dezbinare,                                                              Cu Creatorul,                                                                                  Cu Dumnezeul meu..

Dar totuşi,                                                                                      După atâtea,                                                                                    De ce mă cauți,                                                                                Şi nu mă laşi,                                                                                Când vezi cât sunt de diferită?,                                                    Iar pe mine frumusețea-ți,                                                      Legată mă ține,                                                                            Căci nu întâi eu am privit,                                                              Ci tu întâi m-ai iubit,                                                              Tainic,                                                                                          Cum numai poate omul.

Dar n-ai reuşit,                                                                                    Nici n-ai căutat,                                                                                  În tine să ai,                                                                                        Ca să găsesc,                                                                                    Ce sufletu-mi doreşte,                                                                      După ce tânjeşte,                                                                              Aşa că mi-ai rămas doar o amintire,                                              De vară, toamnă şi puțină iarnă..

Credeam atunci,                                                                                Că ne-am desprinzi,                                                                          Unul de altul,                                                                                      Nu mai aveam nimic,                                                                        Dar amândoi n-am reuşit,                                                                Pe celălalt să-l lăsăm,                                                                      Căci amândoi noi am simțit,                                                          Cum niciodată în viață,                                                                    Pentru nimeni altul..

Dacă ai ştii ce ții în mână,                                                                Un mărgăritar de mare preț,                                                            Dar nu sunt vrednică de tine,                                                          Căci îmi furi şi-'macoperi,                                                                A mea strălucire...

Să te pun pe gânduri,                                                                        Să ajung,                                                                                            Căci tu pe mine, mă pui,                                                                  Şi chiar în vis te-am întâlnit,                                                            Dar nu vreau, în realitate,                                                                Când mă priveşti,                                                                              Să te privesc,                                                                                      Căci ştiu sigur ce-mi va aduce,                                                      Iarăşi o cupă spartă,                                                                        În pieptul meu ce-mi bate,                                                              Căci te-am văzut în vis..

De ce te arde, doare, după mine,                                                    O scumpul ascuns al inimii mele?!,                                                Căci dac' aş avea în alegere,                                                          Pe tine te-aş cere,                                                                              Ştiind că e o greşeală...

Doreşti să te privesc,                                                                        Când mă priveşti,                                                                              Dar eu mai mult,                                                                                Să îmi vorbeşti!,                                                                                Şi asta mă-ngrozeşte,                                                                      Că te iubesc,                                                                                    Dar nu suntem la fel...

Eu cer de la tine,                                                                                Ce nu-mi poți da,                                                                              Iar tu în schimb iubire,                                                                      Care mă conduce spre pieire,                                                        Căci tu nu eşti din Dumnezeu,                                                        Dar eu aşa mă ştiu..

Şi oftez din greu,                                                                              O, Doamne bun,                                                                                Cum de a fost îngăduit,                                                                    Să ne iubim??!!,                                                                                  Căci iubirea-i tare ca moartea,                                                        Şi mie frică,                                                                                        Că voi muri,                                                                                        Iubind...

                             

 


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: fata cu mărțişorul poezii.online Fireasca-ți iubire

Data postării: 28 februarie

Vizualizări: 10

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Pierdut de noi

Mă îmbatam tot timpul,

În al tau parfum

Parfum de țigară

Ce-mi pătrundea sufletul

 

Tremurându-mi corpul,

Cuprinzându-te în brațe

Îți spuneam în miez de noapte,

Că te iubesc nebunește...

 

Cândva,demult,

Îmi spuneai că mă iubești

Pierdut de noi,în fluxul apei

Rătăcind în mare,lăsându-mă înlăcrimata... 

 

Timpul trece dar nu cu noi,

Purtându-te pe aripi de vânt

Pierdut de noi...

 

Totul s-a dus și am rămas pierduți,

Pierduti ca la început

Străini cu amintiri

Îmbatati cu parfum de țigară,

Pierdut de noi

Mai mult...

Sonet (CCCLVIII)

Sunt încă treaz când rana crepuscului se-nchide
Iar norii, ca o vată, cu foc s-au murdărit,
Și-aud deasupra păsări flămânde și stupide
Cum se întrec în jale cu vântul răgușit.
E un sublim amestec de farmec și de groază
Când umbrele fluide lovesc în stânci de fier,
Și-n ora blestemată o lună explodează
În locu-n care marea se prăbușește-n cer.
Prin noaptea sfâșiată, ciuperca de lumină
Anunță începuturi de Tartar și Parnas
Cu vechi hieroglife pe suflet și retină
Și doar poemul ăsta și saltul mi-au rămas.
  Spre dimineață totul e cufundat în roșu
  Și-aștept să îmi anunțe trădările cocoșul.

Mai mult...

AM TRECUT DORUL PE NUMELE TĂU

De ceva timp, am trecut dorul pe numele tău 

Uneori mă înfrânge... alteori e-al iubirii ecou

Și chiar de-l port în taină, cu o aripă frântă

Vreau frumos să mi-l duc, să nu mă dau bătută!

 

Sa-l duc în șoaptă... aripi noi sa-i crească din dureri,

Să mă poarte la rându-i din ierni spre primăveri 

Să nu-mi mai pese de cum uitată tu m-ai vrut

Azi sunt așa!...din bucurii, speranțe, dezamagiri am renăscut!

 

Vreau dorul să-mi rămână, o lumină ce te așteaptă 

Să vii, să bei un vin cu poezie, lângă o femeie deșteaptă

Să vezi că între timp am învățat... iubirea și durerea

Lecție scrisă de tine de ceva timp... cu tăcerea... 

 

 

Mai mult...

Te iubesc

Te am iubit din prima secundă

Inima mea a început să corespundă

Cu a ta

Cu o privire profundă

In suflet pătrunsă

Știam ca te voi iubi

In lumea ascunsa.

 

 

 

Te iubesc atât de mult

Inca stau și ascult

Bătăile inimii pe minut

Care îmi dau avânt

Și mi arunca un singur cuvânt

Te iubesc atât de mult.

 

Te voi iubi cu toată ființa mea

Tu ești cel care vreau sa fie in dreapta mea

Tu îmi vei fi iubirea veșnică 

Singura iubire unică

Despre care mereu voi aminti

Când cineva comunica 

 

Despre iubirea adevărată.

Mai mult...

Așteptare

Am dat foc cearșafurilor noastre
Și le-am privit cum ard.

Le-am privit cum s-au făcut cenușă
din ceea ce de mult
ne îmbrățișa trupurile ascunse de necunoscutul zilei ce urma.
Le-am părăsit în camera noastră,
Le-am lăsat să fie devorate de creaturile nopților în care nu mai erai acolo.

Am rămas cu o cenușă mai dulce decât dispariția ta
Pentru că am putut privi așternuturile noastre prefăcându-se în nimic.
Tu, în schimb, nu mai erai când m-am trezit
Nu mi-ai dat dreptul de a te vedea plecând pentru ultima oară;
Nu mi-ai lăsat nici măcar vreun sărut sau vreo scrisoare,
altfel încă aș fi avut o bucată din tine în care mi-aș fi vărsat lacrimile.

Între timp, lacrimile au devenit râuri
Cu fiecare oră în care te-am așteptat
și nu veneai.
Râurile au devenit cascade
Cu fiecare seară în care te-am așteptat
și nu veneai.
Cascadele au devenit lacuri
Cu fiecare săptămână în care te-am așteptat
și nu veneai.
Lacurile au devenit oceane
Cu fiecare lună în care te-am așteptat
și nu mai veneai.

Rămâneam fără aer,
mă înecam,
și am decis să îți las amintirea să dispară în locul meu;
S-a scufundat împreună cu o parte din mine.
Cealaltă parte, însă, mi-a rămas
pentru că este singura parte care nu a murit încă din seara de când ai plecat.

Mai mult...

Și-am să iubesc

Am auzit deja destul despre iubire

Precum un înger e descrisă-n poezie

Plutind frumos se-arată-n vis, o amăgire

Acea minune-i des respinsă și nu-i bine

 

De te-a atins ține-o adânc ascunsă-n tine

Să n-o arăți, vor crede mulți că-i o stafie

Doar prin legende-a apărut ființă vie

N-au înțeles probabil ce-i o poezie

 

Pare o molimă ce schimbă totu-n tine

De te-a atins ești condamnat pe mii de zile

În realitate-aduce zâmbet, bucurie

E despre oameni când e vorba de iubire

 

Cu toate aste-am să iubesc același nume

Și-am să iubesc până  iubesc-ul mă supune

Am să iubesc cât o să fie-această lume

Și-am să iubesc până sfârșitul va apune

 

Și-am să iubesc chiar dacă-mi arde totu-n cale

Și-am să iubesc până iubesc-ul nu mai doare

Am să iubesc la nesfârșit fără hotare

Până ce soarele apus nu mai răsare

 

Și-am să iubesc pân-am să pier de dor, de jale

Și-am să iubesc până la ultima bătaie

Și-am să iubesc până ce oasele n-au carne

Chiar dacă tot ce-am să iubesc îmi dă uitare

 

Dar ce păcat, iubirea-i des o crudă farsă

De ești iubit poate atunci să ai speranță

Un te iubesc nu mai prezintă importanță

Nu știe sufletul săracul de ai șansă

Mai mult...