Вы искали: "o gura"
Случайные публикации :)
Despre tine
Vorbele sunt goale...
Umbre zburătoare!
Cum crezi că pot vorbi despre tine fără a greși?
Iubirea ști bine cât doare când cade și moare,
Chiar dacă moartea e mută și oarbă sau minte și fură...?
Apoi lașa fuge și nimeni nu poate s-o prindă!
Aș vrea să vorbesc despre tine dar nu pot fără să suspin adânc,
Parcă tăiat de-un otrăvit cuțit,
Aruncat din negrul hău ce nu-mi aparține..
Și încerc să spun orice despre tine dar nu pot!
Prefer să aștept când o să te lovești întâmplător de umbra-mi gonită de mine,
Sugrumat de-aceiași iubire absurdă,
Niciodată putând a vorbi despre tine!
(4 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Praf de amintiri
Gandurile involuntare,
Fara culoare,
Ma iau...apoi ma arunca
Intr-o prapastie
Denumita TRECUT
In care predomina
TACEREA.
Privesc...
Si observ cum
Amintirile
...negre...
...ca ochii tai...
Ce s-au invelit
Cu un strat
Inconmensurabil de praf
Ma cuprind stransss...
Cu bratele grele de griji
La pieptul lor
Cu speranta
Sa-mi recucereasca iarasi
Inima.
Sfârșit
Am simțit, piele pe piele,
Fericirea întruchipată.
Și am realizat devreme
Că-i a mea, ultima dată…
A rămas iubirea noastră
Și în noi un mare gol.
Căci o soartă ticăloasă
Ne-a tăiat aripi în zbor.
Stii tu ..
S-astept cu disperare, norul
Dar galbena-i lumina, dorul?
Acel trecut in zare, cerul
Ca iarba-n disperare, gerul.
Sa poti citi cuvintul, care
In zilele straine, doare?
Amar sa-ti fie clipa, mare
Sa stii ca a ta lipsa, doare.
Trezesti cu o privire, somnul
Dar lasi fara suflare, gindul !
Sa vad alaturi steaua, visul
Care imi da sperante, stii tu?
O stea frumoasa!
O! stea frumoasa de pe cer
Ce-mi lumoinezi privirea,
As vrea la mine ca sa vii, sper.
Ca sa-ti arat iubira.
Cand privesc seara pe cer,
Pe-o stea as darui-o,
Persoanrei care o iubesc,
Pe care as iubi-o
Autor: Popa Eugen
Nostalgie
Nostalgia mă cuprinde la orice oră din zi și din noapte,
Ascultând acele șoapte
Ale vremurilor ce au apus
Sunt multe de spus,
Dar mai presus de toate cele ce s-au scurs,
Am avut experiențe, pe parcurs,
Pe care le port cu mine în suflet
Și le retrăiesc la fiecare răsuflet.
Doamna nostalgie vrea să îmi comunice ceva,
Deși, credeam că e vorba de altceva.
Așa că vorbim, dicutăm, ne sfătuim ca două prietene,
În timp ce îmi înfrumusețez coafura cu mai multe pieptene,
Alese în funcție de grosimi
Și de lungimi.
Discuția noastră deja se încinge,
Cufundată în impresii, nu realizez că pisica mea mă linge,
O întreb ce mi-a lipsit
În clipe în care, în mod iscusit,
M-am bucurat de lucruri mărunte
A căror semnificație o pot descrie cu lux de amănunte?...
O privire maternă de-a ei mă călăuzește,
Cu mult tact pedagogic, ea urzește
Explicarea stării ce se instalează...
E două dimineața, e tihnă, deci doar ea mai compilează
Cu voce blândă, dar fermă, îmi spune
Că, de fapt, nu am știut să le ofer și altora din acele lucruri bune.
Zgârcenia nu a fost o calitate
Care să mă ajute să ating acea deplinătate
A bucurii mele enorme,
Ce s-ar fi împlinit printr-un set de norme
Prin care să fi dat
Ceea ce pentru mine mult a contat.
În clipa în care am realizat,
Cât de mult, pe bunuri materiale am mizat
Nostalgia mă privea cuminte,
Cu o sinceritate ce nu prea se dezminte.
Am spus că trebuie să mă schimb neapărat,
Să îndrept ceea ce poate i-a supărat.