5  

ZILELE LITERATURII ROMÂNE LA CHISINĂU. Cum a influențat țuica apariția poporului român

poezii.online ZILELE LITERATURII ROMÂNE LA CHISINĂU. Cum a influențat țuica apariția poporului român

Antropologul Vintilă Mihăilescu a povestit la Chisinau despre legătura dintre țuică și etnogeneza națiunii române.

Pe teritoriul nostru, s-a purtat timp de secole o luptă aprigă de cucerire alcoolică. Este lecția pe care o putem învăța de la cel mai cunoscut antropolog român, Vintilă Mihăilescu. În cadrul Zilelor Literaturii Române la Chișinău, întemeietorul Societăţii de Antropologie Culturală din România și-a prezentat intrigantul volum „Etnogeneză și țuică”. „Titlul reprezintă o metaforă foarte potrivită, cred eu. Îmbină ceva total neserios și ceva foarte serios. Despre acest ceva foarte serios, care se cheamă identitate, națiune, este bine să vorbești cu un soi de tandră ironie. Această tandră ironie dă tonul întregii cărți”, a menționat Mihăilescu în cadrul evenimentului.

Antropologul recurge la cea mai populară băutură alcoolică pentru a identifica urmele etnogenezei românilor. „Acest titlu și această problematică am ales-o, pentru că am fost pus în această situație. Într-un context anume a trebuit să prezint o istorie culturală, antropologică, etnologică a țuicii. Nu m-a preocupat această temă, am practicat-o, ce-i drept, dar nu am teoretizat-o”, glumește autorul. El a recurs la „o tandră ironie”, pe care a înțesat-o în cartea sa și, prin intermediul căreia, conturează imaginea societăţii româneşti contemporane.

Țuica este a noastră

Pălinca, rachiul, vinarsul ori horinca au pătruns pe meleagurile României pe diferite filiere. Aceste băuturi alcoolice distilate din fructe au origini distincte și doar țuica este a românilor. „Trebuind să mă documentez, am descoperit un lucru foarte interesant și anume faptul că în spațiul românesc avem multe băuturi distilate din fructe care au denumirile lor. Dacă te uiți la originea acestor termeni, constați pe undeva etnogeneza. Primul termen care apare la noi este medieval, aqua vitae, și are întrebuințări aproape exclusiv medicale. Avem pălincă, iar originea termenului vine din slavă, chiar dacă a intrat la noi prin intermediul ungurilor. Dacă mergem mai departe, găsim vinars - o calchiere după termenul german Branntwein, deci, clar, e o influență centrală europeană germană. Ne mutăm mai la nord și dăm de Maramureș, unde găsim horinca, o combinație între pălincă și hority - care înseamnă „a arde” - o influență ucraineană poloneză. Mai departe, în Moldova, dăm de vodcă - o influență rusească. În sud bem și noi un rachiu sau o rachie, termen ce vine de la turci”, lămurește antropologul.


Unde își găsește locul în această ecuație țuica? „Este singurul termen care nu are o etimologie cunoscută. Niciun lingvist nu știe de unde provine termenul. Deci, clar: țuica e a noastră și nici un vecin nu poate pretinde (etimologic) paternitatea ei!”, afirmă Mihăilescu.

„Deci, dacă schițăm în minte harta lingvistică a acestor băuturi, găsim o pătrundere de sorginte medievală dinspre Occident; mai apoi, una central europeană (habsburgică) dinspre vest, una otomană dinspre sud și una rusească dinspre nord-est. Si pretutindeni, rezistând imperiilor, difuză, dar persistentă, este domnia țuicii - singura băutură de origine necunoscută…”, spune antropologul.

Studenții moldoveni au ochii mari

Vintilă Mihăilescu revine cu drag la Chișinău de fiecare dată. Spune că i-ar fi greu să-i descrie pe moldoveni, dar mărturisește că a descoperit o trăsătură prețioasă a naturii studenților din R. Moldova. „Am avut foarte mulți studenți basarabeni. Mi-au trecut prin mână suficienți, ca să fiu surprins de un numitor comun al lor. Este un tic de profesor până la urmă să te uiți în ochii studenților și să vezi cu care poți să stai de vorbă, căci nu poți sta de vorbă cu toți. Ei bine, toți studenții moldoveni pe care i-am avut erau cu ochii mari. Mai departe vă las să speculați ce înseamnă chestia asta”, afirmă autorul.

Acesta crede că R. Moldova și România au angoase, preocupări și probleme comune. „Sigur că în contexte relativ diferite. În Moldova, problemele sunt încă sau, din nou, mai acute, mai ciocnite, mai tensionate decât în România, unde o vreme, cel puțin, lucrurile se mai calmaseră. În ultimul an însă au început să se anflameze”, punctează cunoscutul antropolog.

Festin literar la Chișinău

În cadrul celei de-a IV-a ediție a Zilelor Literaturii Române la Chișinău, Vintilă Mihăilescu a vorbit și despre volumul „De ce este România astfel?”, al cărui coordonator este. Cartea e o replică reflexivă la eseul istoricului Lucian Boia „De ce este România altfel?” și inserează opinii ale sociologilor, antropologilor și politologilor de peste Prut despre țara în care trăiesc.

Zilele Literaturii Române la Chișinău au loc, în acest an, în perioada 22-26 mai. Mai mulți scriitori de pe ambele maluri ale Prutului se reunesc la Chișinău pentru a participa la întâlniri cu cititorii, dezbateri și conferințe. Astăzi, la ora 17.00, la Librăria din Centru va avea loc o sesiune de lecturi și autografe cu Dan Lungu, Florin Chirculescu, Iulian Ciocan și Pavel Păduraru, iar la ora 19.00 Muzeul Național de Artă va găzdui seara prozatorilor români contemporani. Mâine, începând cu ora 12.00, la Librăria din Centru, va avea loc lansarea noului roman al Tatianei Țîbuleac, „Grădina din sticlă”. 


Preluat de la: Timpul.md
Опубликовано 29 мая 2018

Случайные публикации :)

Iluzii

M-am urcat
Pe acoperiș
Să mă învelească
Stelele
Și tocmai am prins
Luna
Între degete
Era pustiul la ea
Pentru un timp,
Iar pe pământ
Puțină nemișcare,
Că noapte doar era
Și numai atunci
Luna  răsare
Să întrebe
De ce am dat-o
Iubirii în dar.
Pe tine luna
Când te-a întrebat?...

Еще ...

Nu sunt batrân

 

Nu sunt batrân precum aţi crede voi,

Escaladez şi Everestul de mi-aţi cere,

Am pasul tânăr, sprinten şi vioi,

Şi pot zbura spre cuiburi de acere.

 

Nu sunt batrân vă mai pot zice,

Cât simt globula roşie în sânge,

Cât încă pot să treier spice,

Şi bob cu bob recolta strânge.

 

Nu sunt nici tânăr cum mă laud,

Căci nu mai pot să adulmec urma,

Pe farisei să-i mai aplaud,

Când lupii îmi atacă turma.

 

Nu sunt batrân chiar munţii de mă ştiu,

Ori râuri, codri şi poteci,

În mine aleargă-un bidiviu,

Ce-i potcovit de zeii greci.

 

Bătrâne, mă mai strigă câteodată,

Cei hâtri dintr-un grup păgân,

Eu le răspund cu inima curată,

Sunt tânăr fraţilor, nu sunt bătrân.

Еще ...

Si dacă e moartă?

n-ai mai ieșit de miercuri din casă

privesc abătut spre ușa încremenită

și simt nevoia să fac o cruce

mi-e frică să nu fi luat tot flaconul acela

cu pastile alb-roșii

de inimă

merg printre oameni posaci

cu fețe căzute

ce le pasă lor de grijile noastre

homo homini lupus

mă rog în gând să nu fie ce cred eu

mintea mea face tot timpul scenarii science-fiction

pesemne scrii

în ultima vreme visezi mereu monștri

extratereștri minusculi

care-ți umblă prin creier

sau îți rumegi tristețea… pe ascuns

să nu te vadă nimeni

„ tu numești asta iubire?”

m-ai întrebat ultima oară

„iubirea nu înseamnă numai să faci dragoste

e mai mult”

acum înțeleg

dacă te-aș pierde cumva

s-ar prăbuși cerul

aș rămâne la fel de singur

precum Sirius în mijlocul Universului

m-aș stinge încetul cu încetul

mi s-ar albi sângele

„de ce nu spargi ușa

sau nu suni la Poliție?”

mă-ntreabă infanta

a doua mea prietenă

iar eu ridic năucit din umeri

și dacă e moartă?

Еще ...

metamorfozele unui gând/2

acolo

a fost tăiat un copac;

năzuința de-a atinge cerul e acum 

un loc de popas pentru cei împovărați

de temeri.

dincolo

un copac a fost scos din rădăcini;

durerea e acum o albie

pentru lacrimi.

 

Еще ...

Lasă-mă

Simplu om muritor,

Nu mai fi gânditor

Lasă-mă,să-ți fiu înger păzitor!

 

Tu suflet argintiu,

Tu simplu vizitiu,

Lasă-mă, a inimii sicriu să-ți fiu!

 

Fior de dragoste dulce,

Nu mai sta ca pe ace,

Lasă-mă, a te seduce!

 

 

Ideal de neatins,

De destin trimis,

Lasă-mă, sa-ti fiu eu vis!

 

 

Banală ființă blândă,

Cu fața plăpânda,

Lasă-mă, să-ți ating inima frântă!

 

Lasă-mă, ca eu te las,

Să-mi pui stop la ceas;

Să mă lași fără glas.

Еще ...

Bătrânica hoață în spaniolă

La un magazin de haine second-hand,

Luate, adunate, răsfirate de la orice brand,

O cucoană trecută de prima tinerețe, căci avea cam în jur de 70 de ani, se uită la bustiere,

Sora mai mare a Ceciliei, proprietara magazinului, se uită la femeia cu gesturi grosiere,

O vede că tot stă și moșmondește,

Parcă nimic nu-i mai tihnește,

Trece pe lângă rafturile cu bluze,

Le alege doar pe cele ce au imprimeu cu meduze,

Pune, pune, îndeasă în plasă tot ce găsește,

Nu prea pare că se grăbește,

Mișcările sunt lente,

Nu cedează sub privirile atente

Ale șefei magazinului,

Ce tușește măgărește, admirând poza buletinului,

Bătrânica noastră hoață,

Nu are absolut nicio greață,

Pentru că pofta inimii o răsfață,

S-a produs o boroboață,

La un moment dat, șefa magazinului o întreabă,

,,Aveți sacoșe grele, ați mai fost și pe la alte magazine bănuiesc?",dar baba glumeață îi răspunde: ,,Ia vezi-ți fă de treabă!"

Imposibil să accepte ea o nesimțire ca aceasta, o ia la puricat, bluză cu bluză, 

Bătrâna chiar pare confuză,

Îi spune frumos că le-a primit cadou pe multe, foarte multe dintre ele, că a fost recent onomastica ei și de aceea este încărcată cu acele sacoșe,

Și toate cele șapte broșe,

Care din magazin erau luate,

De bătrânică erau de mult uitate,

,, Aveți vreo explicație pentru toate produsele pe care le cărați cu dumneavoastră dintr-un loc într-altul?"

,,Nu știu, nici nu știu cum îmi arată patul."

,,De ce ați mai venit la cumpărături, atunci?"

,,Am vrut să văd ceva frumos?

,, Mă mințiți frumos?"

,,Ce mai înseamnă de fapt frumos?"

,,Mai lăsați-mă cu prefăcătoria asta, că mă prind și singură"

,,Mai uit, da, dar am plătit tot ce am avut de luat, nu sunt genul care fură"

,,Dacă nu vă amintiți de șapte broșe, tot așa veți lua tot magazinul și nu veți ști că l-ați luat"

,,Cum se poate? Vă îndoiți de moralitatea mea?"

,,Ce mai e moral la lumea care a uitat să fie morală?..."

Rămânând cu această întrebare, bătrânica se apucă să scoată și din poșetă, din fustă, din mâneci, de după cercei, de sub pălărie, tot ce a luat și nu a achitat..

Bine, sperăm că nu veți fura și data viitoare,

Că este o greșeală morală destul de mare.

 

La vieja ladrona

 

En una tienda de segunda mano,

Tomado, recopilado, navegado desde cualquier marca,

Una anciana que ya había pasado su mejor momento, pues tenía unos 70 años, mira los corpiños,

La hermana mayor de Cecilia, la dueña de la tienda, mira a la mujer con gestos groseros,

Él la ve todavía sentada y enfurruñada,

Es como si nada pudiera calmarlo.

Pasa los percheros de blusas,

Sólo elige los que tienen estampado de medusa,

Pon, mete, mete en la red todo lo que encuentre,

No parece tener prisa

Los movimientos son lentos,

No cede ante la mirada atenta.

Del gerente de la tienda,

Que tose el burro, admirando la imagen del boletín,

Nuestro viejo ladrón

No tiene absolutamente ninguna náusea,

Porque el deseo del corazón lo complace,

Hubo un alboroto,

En un momento, el gerente de la tienda le pregunta:

"Tienes bolsas pesadas, sospecho que has estado en otras tiendas también", pero la viejita divertida responde: "¡Mira, haz tu trabajo!"

Imposible para ella aceptar una insensibilidad así, se la toma con calma, blusa tras blusa,

La anciana realmente parece confundida.

Él le dice amablemente que recibió muchas, muchas de ellas como regalo, que recientemente fue el día de su onomástica y que por eso ella está cargada con esas bolsas,

Y los siete broches,

Que fueron sacados de la tienda,

Como una anciana fueron olvidados hace mucho tiempo,

"¿Tiene alguna explicación para todos los productos que lleva consigo de un lugar a otro?"

"No lo sé, ni siquiera sé cómo es mi cama".

"Entonces, ¿por qué viniste de compras?"

"¿Quería ver algo hermoso?

"¿Me estás mintiendo amablemente?"

"¿Qué significa realmente hermoso?"

"Déjame con esta simulación, porque puedo atraparme solo"

"Lo olvido, sí, pero pagué por todo lo que tenía que llevarme, no soy de los que roban"

"Si no recuerdas siete broches, aun así te llevarás toda la tienda y no sabrás que la llevaste"

"¿Como es posible? ¿Dudas de mi moralidad?"

"¿Qué tiene de moral el mundo que se ha olvidado de ser moral?"

Quedando con esta pregunta, la anciana comienza a sacar de su bolso, de su falda, de sus mangas, de detrás de sus aretes, de debajo de su sombrero, todo lo que tomó y no pagó.

Bien, esperamos que no robes la próxima vez.

Que es un error moral bastante grande.

Еще ...