0.05

Scriitorul Alexandru Cosmescu a fost comemorat la 95 de ani de la naştere

poezii.online Scriitorul Alexandru Cosmescu a fost comemorat la 95 de ani de la naştere

Uniunea Scriitorilor din Moldova în colaborare cu Muzeul Naţional de Literatură „Mihail Kogălniceanu” a organizat astăzi la Chişinău un medalion literar, consacrat prozatorului, eseistului şi traducătorului Alexandru Cosmescu, care în această zi ar fi împlinit 95 de ani. 

Cu această ocazie, a fost vernisată o expoziţie cu genericul „Alexandru Cosmescu: un mag al cuvîntului”. Aceasta cuprinde 140 de exponate: cărţi, fotografii, manuscrise şi documente legate de viaţa şi activitatea regretatului scriitor.

În alocuţiunea sa, academicianul Mihai Cimpoi a menţionat că Alexandru Cosmescu a fost o enciclopedie ambulantă. „A fondat o şcoală a traducerii. Din „mantaua” lui Cosmescu au ieşit mai mulţi scriitori şi traducători. A avut o verticalitate deosebită şi a fost un bun cunoscător şi promotor al limbii române”, a remarcat Mihai Cimpoi.


La rîndul său, vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, Teo Chiriac, a subliniat că în biblioteca lui Alexandru Cosmescu s-au format mai mulţi tineri scriitori, pe care i-a îndrumat şi promovat decenii la rînd. În context, scriitorul Nicolae Rusu a accentuat că în această bibliotecă a citit clasicii literaturii române şi universale şi i-a întîlnit pentru prima oară pe viitorii lui colegi: Nicolae Vieru, Leonida Lari, Silvia Celac, Alexandru Gromov ş.a.

Prezent la eveniment, Alexandru Cosmescu-junior a spus că a învăţat să-l cunoască pe tatăl său cu ochii celor care l-au cunoscut, precum şi din arhiva familiei, unde au rămas cărţi, fotografii, manuscrise etc.

Alexandru Cosmescu s-a născut la 24 mai 1922 în comuna Vorniceni, judeţul Orhei. După absolvirea Liceului „B.P. Hasdeu” din Chişinău (1940), a urmat studiile la Facultatea de Medicină a Universităţii din Cluj-Sibiu. În 1945 a revenit la Chişinău, unde a lucrat felcer, ziarist, redactor la Editura de Stat a Moldovei, ziarele „Tinerimea Moldovei”, „Moldova Socialistă”, la revista „Nistru”, consultant la Uniunea Scriitorilor din Moldova.

În 1951, Alexandru Cosmescu a debutat editorial cu povestirea „În dealul viei”, urmată de romanul „Spre liman” (1954) şi „Drumul diamantelor” (1961), cărţile „Crugul anilor” (1968) şi „Maeştri şi învăţăcei” (1979). A editat culegerile de traduceri din literatura universală „Darurile magilor” (1969) şi „Miraculoasele tărîmuri” (1982). A transpus în română opere din Hans C. Andersen, Gogol, Cehov, O’ Henry, Tolstoi, Turgheniev, Solohov, Kuprin, Gorki, Paustovski, Erenburg ş.a. În 1989 a fost distins cu titlul onorific „Maestru Emerit în Arte”. Alexandru Cosmescu s-a stins din viaţă la 29 septembrie 1989 la Chişinău.

sursa: moldpres.md


Preluat de la: Timpul.md
Опубликовано 25 мая 2017

Случайные публикации :)

Așteptare

Am dat foc cearșafurilor noastre
Și le-am privit cum ard.

Le-am privit cum s-au făcut cenușă
din ceea ce de mult
ne îmbrățișa trupurile ascunse de necunoscutul zilei ce urma.
Le-am părăsit în camera noastră,
Le-am lăsat să fie devorate de creaturile nopților în care nu mai erai acolo.

Am rămas cu o cenușă mai dulce decât dispariția ta
Pentru că am putut privi așternuturile noastre prefăcându-se în nimic.
Tu, în schimb, nu mai erai când m-am trezit
Nu mi-ai dat dreptul de a te vedea plecând pentru ultima oară;
Nu mi-ai lăsat nici măcar vreun sărut sau vreo scrisoare,
altfel încă aș fi avut o bucată din tine în care mi-aș fi vărsat lacrimile.

Între timp, lacrimile au devenit râuri
Cu fiecare oră în care te-am așteptat
și nu veneai.
Râurile au devenit cascade
Cu fiecare seară în care te-am așteptat
și nu veneai.
Cascadele au devenit lacuri
Cu fiecare săptămână în care te-am așteptat
și nu veneai.
Lacurile au devenit oceane
Cu fiecare lună în care te-am așteptat
și nu mai veneai.

Rămâneam fără aer,
mă înecam,
și am decis să îți las amintirea să dispară în locul meu;
S-a scufundat împreună cu o parte din mine.
Cealaltă parte, însă, mi-a rămas
pentru că este singura parte care nu a murit încă din seara de când ai plecat.

Еще ...

Недосказанное

Они мне обещают жизнь,  
Они! Слепые от рожденья.
Пытаясь только услужить, 
Слепым и глупым убежденьям. 
 
  Они мне обещают мир,  
  Руками красными от слизи. 
  Пытаясь запереть меня в сортир, 
  Прикрасами их идеальной жизни. 

Еще ...

Regrete

Să ador splendoarea, părul
Te-aş visa şi ziua, dorul

Neştiind unde ţii, gîndul
Aş dori s-ating, pamîntul

Să regret c-am zis, cuvîntul
Ce n-aş da, să-ntorc, mometul

Inima-i pustie, vîntul
Sufletul mii sumbru, altul

Pămîntul, a şters, momentul
Gîndul, a uitat , cuvîntul

Vîntul, îţi alină, dorul
Altul, îţi atinge, părul.

Еще ...

Fără sens

Mașina de scris s-a uzat...s-au,

Fi-rar o simpla aluzie a timpului...or, 

Cerneala-n călimara s-a uscat...și,

A trecut, o vreme...

De când n-am mai atins acel, alinator.

 

Ce-o fi dacă n-aș exista? 

Ce-o fi dacă n-ar exista? 

Păi, nu știu eu ce-o fi — dar, 

Ce n-o fi știu sigur...

 

Acei ochi, n-o fi, 

De o nuanță pur celesta...și,

Încremenind privindu-i, 

De zici ca ești tu prințul timp —

și ea prințesa.

 

Acele mâini, n-o fi,

De e o mătase pur regală...și,

Profund diamantizate, de zici —

Că ești lângă Jwaneng. 

 

N-o fi nici — pielea-i,
Firavă și fină, 

Netedă și lină, 

Ce-ți injectează adânc în venă, 

Serotonină — doar, atingând-o.

 

Si dacă toate astea, 

Adunate — fac cât o lume pentru mine, 

Iți pun eu întrebarea — ce-o fi oare…

Daca Ea n-ar exista?

[…]

Pai, nu știu eu ce-o fi — dar, 

Ce n-o fi știu sigur[…]

N-o fi nimic, n-ar exista nici lumea, 

Aș fi doar eu, singur, în univers...

Fără sens. 

 

Еще ...

Jumătate

Clopotele bat la 9 jumătate

Exact la ora la care te simțeam cel mai aproape

Precum Afrodita aștepta iubita-și primăvară

Uitând subit de-a iernii lungi povară.

 

Clopotele bat la 9 jumătate

Exact când doar praful mai avea greutate

La fel cum mă prindeai cândva ușor de mână

Și-mi jurai eterna-ți iubire păgână.

 

Clopotele bat la 9 jumătate

Exact când vocea ta venea din altă parte

Și, distras, vedeai prin mine-n înstrăinare

Surzind la a mea disperată chemare.

 

Clopotele bat la 9 jumătate

Exact la ora la care te vedeam cel mai departe,

Dar eu eram în urmă cu jumătatea de oră la care m-ai părăsit.

Clopotele bat – de fapt – la 10 fix.

Еще ...

Insula

Bisericile-mi primeau rugile cu mila
Iar candela din casa palpaia fara vlaga
Exista o forma a cuvantului in ruga care
Ajuta
Nu stiam atunci asta
Ratacit in cuvintele mele asteptam
Sa se intoarca acasa
Am crezut ca nu vrea ca e ratacita
Nu ma indoiam de iubirea ei
Iubirea mea era insula
Eu nu eram acasa

Еще ...