2  

Federico Moccia, autorul cărţii „Trei metri deasupra cerului” a fost invitat la Chişinău. Cine este el?

poezii.online Federico Moccia, autorul cărţii „Trei metri deasupra cerului” a fost invitat la Chişinău. Cine este el?
După ce a anunțat lansarea romanului „Trei metri deasupra cerului” de Federico Moccia, Editura Bestseller a transmis o invitație scriitorului Federico Moccia de a veni la Chișinău pentru a se întâlni cu cititorii.

Federico Moccia s-a născut pe 20 iulie 1963 la Roma. Debutează în cinematografie în calitate de regizor asistent al tatălui său Giuseppe Moccia, iar din 1987 se lansează ca regizor și scenarist de filme de televiziune. În 1992 el scrie primul său roman, intitulat „Tre metri sopra il cielo” („Trei metri deasupra cerului”). Inițial Federico Moccia nu a găsit edituri la care să publice romanul său de debut, astfel autorul decide să-și lanseze cartea pe cont propriu colaborând cu o editură mai puțin cunoscută, iar primul tiraj este unul foarte mic.

Din 1996 revine în cinematografie și se implică la realizarea mai multor emisiuni televizate.

unnamed

În anul 2004, în mod neașteptat, romanul „Trei metri deasupra cerului“ a devenit popular printre elevii liceelor din Roma, fiind relansat de Editura Feltrinelli într-o nouă versiune. Vânzările explodează, iar romanul devine un fenomen național. De asemenea, este republicată versiunea completă și originală din 1992, în timp ce regizorul Luca Lucini adaptează cartea pentru film, care-i va avea în rolurile principale pe Katy Saunders și Riccardo Scamarcio, iar Federico Moccia participă la elaborarea scenariului.

Pentru romanul „Trei metri deasupra cerului“, autorul Federico Moccia câștigă în 2004 Premiul Torre di Castruccio, secțiunea Narațiune și premiul Insula Romana, Secțiunea Young Adult. Cartea se vinde în Europa, chiar și în Brazilia și Japonia: în Italia s-au vândut aproximativ un milion și 800 de mii de exemplare, în timp ce în Spania, chiar mai mult de două milioane, devenind cel mai bine vândut autor în 2010 și 2011.

În urma acestui succes, Federico Moccia revine la scris și în 2006 publică „Ho voglia di te” („Te doresc“), al doilea roman al său. Cartea, care este continuarea romanului „Trei metri deasupra cerului“, a câștigat Premiul Cimitile. Pe baza acestui roman mai apare un film în 2007 în regia lui Luis Prieto (regia și scenariul sunt coordonate de Moccia), cu Laura Chiatti și Riccardo Scamarcio în rolurile principale. Filmul are un succes grandios și acumulează încasări de aproape 14 milioane de euro. Datorită acestui film, actorul Riccardo Scamarcio devine idolul adolescenților din Italia.

De la „Ho voglia di te” apare tradiția de a prinde lacăte, ca simbol al iubirii, pe Ponte Milvio la Roma. În una dintre cele mai faimoase scene din film, protagoniștii își scriu numele pe un lacăt pe care-l prind de Ponte Milvio din Roma, după care aruncă cheia în Tibru – dovadă a iubirii eterne. De atunci, de fapt, mii de cupluri de îndrăgostiți din întreaga lume au instalat lacăte pe Ponte Milvio. Mai târziu tendința se va răspândi nu numai în Italia, dar și în Franța, Spania și Statele Unite ale Americii. Ele au fost denumite lacătele de pe Ponte Milvio.

În 2007 apare în librării romanul „Scusa ma ti chiamo amore” („Scuză-mă, dar te iubesc“), după care este făcut filmul omonim, regizat de Federico Moccia, lansat în anul 2008. Din nou încasările sunt fabuloase.

Romanul „Trei metri deasupra cerului” a stat la baza unui film de mare succes, regizat de Fernando González Molina, cu Mario Casas și Maria Valvedere în rolurile principale. Filmul a fost lansat în anul 2010. Iar în 2012 apare al doilea film cu aceeași distribuție, fiind inspirat de cartea lui Federico Moccia, „Ho voglia di te”.

Citește primele capitole din romanul „Trei metri deasupra cerului” pe pagina de Wattpad a Editurii Bestseller.

 

Autoare: Elena Plămădeală


Опубликовано 2 октября 2017

Случайные публикации :)

Rugăciune de iertare

Greșesc necontenit pe drumul către Tine
Și cad în fiece capcană lăsată-n calea mea...
Transform în rău tot binele din mine
Și tot păcatul devine povară grea...

Oh! Dumnezeule Înalt! Câtă durere!
Eram în Rai și-acum sunt în cădere...
Oh! Dumnezeule Preabun! Și câtă vină!
Nu merit nici iertare și nici milă...

Și totuși strig spre Tine: miluiește-mă!
Ești singura nădejde care mi-a mai rămas!
Oh, Doamne, Dumnezeul meu, miluiește-mă!
În mâna Ta destinul, viața-mi las!

Fă Tu cu ea ce crezi de cuviință,
Căci eu, din neîfrânare și din a mea voință,
Am rănit îngerul cel mai blănd cu putință!...
Crezând prea mult în mine... am fost în necredință...

Iubit-am fîrî margini și-am fost iubită,
M-a protejat, așa cum mi l-ai dăruit,
Dar din pricina mea acum am inima rănită,
Căci din pricina mea... eu l-am rănit...

Și plâng, căci știu că, pentru mine,
Îngerul ar fi dat orice avea...
Și plâng, căci știu că sunt de vină,
Căci i-am rănit adânc încrederea...

Oh! Doamne! Te rog: miluiește-mă
Și vindecă nelegiuirea ce-am comis!
Oh! Îngerul meu! Te rog, iartă-mă!
Iartă-mă că iubirea și-am ucis!...

Greșesc necontenit și merg spre moarte...
Oh! Doamne, scapă-mă, că pier!
Sufletul meu se adâncește-n noapte...
Oh! Doamne, miluiește-mă, că pier!

Lacrima, Doamne, nu-mi opri în viață;
Nu mă lăsa să uit ce am greșit!
Știu că nu merit, dar mai dă-mi o șansă
Să îl iubesc la fel cum m-a iubit...

Еще ...

Licurici și furnici

Într-un microcosmos ascuns, sub frunzișul umed și dens,

Furnicile își urzeau imperiul, cu arhitectură în suspens.

O cetate din grăuncioare, în formă de labirint,

O rețea de galerii, unde umbra și lumina se împletesc fluent.

 

Cu antene vibrând în simfonii de comunicare tacită,

Ele orchestrează o lume, cu o etică minuțiosă, implicită.

Muncind în unison, cu o precizie aproape sacrosanctă,

Ele împart între ele sarcini, într-o ordine ce nu cunoaște frica sau frântă.

 

În acest teatru de umbre, licuricii își fac apariția în scenă,

Cu abdomenul lor luminescent, în noaptea serenă.

Ei sunt farurile cerului, alunecând printre constelații de frunze,

Desenând în aer hieroglife, cu lumina ce din ei răsfrânge.

 

Pictând în eter, licuricii par să le spună furnicilor:

"Vedeți mai mult decât tuneluri, există și cerul!"

Dar furnicile, înțelepte în pragmatismul lor ancestral,

Răspund: "Știm, dar construim temelii, pentru visele voastre astral."

 

Astfel, în acest poem al naturii, se împletesc două lumi,

Una ancorată în pământ, alta în zboruri sumbre sau strălumi.

Furnicile și licuricii, într-un dialog neprețuit de viu,

Unul despre pământ și muncă, celălalt despre cer și răstimpuri târziu.

 

Aceasta este saga nevăzută, într-un colț de lume uitat,

Unde fiecare creatură, suprem, e în destinul ei încrustat.

Un poem de complexitate, unde fiecare vers e un act,

Și fiecare strofă, un testament al vieții, într-un perfect contract.

Еще ...

Sub pleoapa-mi obosită…

 

În palmă astăzi îți port fericirea,

Dar mâna-mi tremură subit,

În ochii tăi îmi plânge nemurirea,

Iar în ai mei tu râzi necontenit.

 

Te scot din crâncene abisuri,

Și te resuscitez mereu,

Trăirile îți sunt neîmplinite visuri,

Iar inima îți bate-n pieptul meu.

 

Împodobești un pom cu tragedii,

Şi-l altoiești cu grijă an de an,

În fiecare noapte urlă-n el stihii,

Tu cânți sub el un cântec de orfan.

 

Îți cauți mama printre aștri,

Fugind pe ochii mei albaștri,

Și vrei ca ea să te îngroape,

Sub ale mele obosite pleoape.

 

Înalț slăviri înspre Demiurg,

Să nu-ți asculte ruga niciodată,

Dar ai plecat aproape de amurg,

Orbindu-mi ochii dintr-odată.

 

Mi-e somn pe perna-ți părăsită,

Iar lacrimile-mi curg potop,

Şi sap sub pleoapa-mi obosită,

Căci vreau acum să te dezgrop.

Еще ...

Ganduri si realitate

Noaptea a venit

Toată lumea a adormit

Luna de pe cer a aparut

Iar friciile mele au început

 

Stau si mă uit pe pereți

Și mă întreb ,,oare cât mai puteți?"

Să auziți în fiecare noapte 

Gândurile mele pană la ora șapte 

 

Țip si plâng în disperare

Și mă întreb ,,oare de ce doare?"

Când am tot ce mi-am dorit

Dar tot simt că m-am dezămagit

 

Doare din ce în ce mai tare

Încat frica imi e mai mare

Frica de eșec si singurătate

Of Doamne,am prea multe păcate

 

Îmi pare rău pentru tot răul de îl provoc

Sincer,nici eu nu mă suport

Data viitoare sper să am noroc

Să nu mai iau totul ca pe un joc 

Еще ...

La revedere

Privit-a'n ochii mei și în tăcere,

Și-a adunat cuvintele'ntr-un vers,

Din nou zărindu-mă iar cu plăcere

Mi le-adresat articulându-le în mers.

 

Mergea'ntr-un pas cu mine pe o cale

Unde demult niciunul n-a parcurs,

Zbura în gând rotindu-se agale

Și susținerea drăguț al nost' discurs.

 

Chiar nu doream ca să filozofească,

Nici să m-asculte-atent nu îi ceream...

Doar să-mi privească-n ochi și să zâmbească,

Așa cum o făcea, așa credeam.

 

Odat-apropiindu-se de mine

S-a aplecat un pic, mi s-a părut,

Șoptit-a-mi el cu glas încet: "La revedere"

A spus așa, dar nu ne-am revăzut.

 

Ce a'nsemnat acel "La revedere"

Atunci eu încă nu am înțeles,

Acum dar când plecat-a el cu încheiere,

Primit-am faptul eu că n-am de-ales.

 

Uneori prietenia se sfârșește,

Într-un moment, atunci când nu te-aștepți,

Atunci și lecția mai bine se'nsușește:

"Ca'ntr-un moment să înțelegi, să te deștepți".

Еще ...

Primul pas!

Pe tine te privesc și-mi placi,

Când mulțumită îmi zâmbești,

Iar când sunt supărat mă-mpaci,

Și cred în sinea mea că mă iubești

 

Te-am întâlnit în facultate,

Când învățai în amfiteatru trei,

Și am simțit cum inima îmi bate,

Cand ochii tăi, au dat de-ai mei

 

Atunci nu am știut din ce motiv,

Căldura m-a cuprins deodată,

Nu mă știam a fi hipertensiv,

Nici rușinos, când văd o fată

 

Desigur erau semne de iubire,

Pe care nu le-am mai trăit,

Și-n minte mișuna fără oprire,

Dorința fericirii ce mi-a lipsit

 

A doua zi curaj eu mi-am făcut,

Să-i spun că s-a aprins ceva în mine,

A râs, dar am văzut că i-a plăcut,

Cand am rostit..ea bate pentru tine

 

Așa mi-am întâlnit eu dragostea,

Pe băncile unde învățam carte,

Și de atunci continuăm povestea,

Și-s fericit lângă a mea...jumate!

 

 

 

 

 

 

 

Еще ...