0.12

Federico Moccia, autorul cărţii „Trei metri deasupra cerului” a fost invitat la Chişinău. Cine este el?

poezii.online Federico Moccia, autorul cărţii „Trei metri deasupra cerului” a fost invitat la Chişinău. Cine este el?
După ce a anunțat lansarea romanului „Trei metri deasupra cerului” de Federico Moccia, Editura Bestseller a transmis o invitație scriitorului Federico Moccia de a veni la Chișinău pentru a se întâlni cu cititorii.

Federico Moccia s-a născut pe 20 iulie 1963 la Roma. Debutează în cinematografie în calitate de regizor asistent al tatălui său Giuseppe Moccia, iar din 1987 se lansează ca regizor și scenarist de filme de televiziune. În 1992 el scrie primul său roman, intitulat „Tre metri sopra il cielo” („Trei metri deasupra cerului”). Inițial Federico Moccia nu a găsit edituri la care să publice romanul său de debut, astfel autorul decide să-și lanseze cartea pe cont propriu colaborând cu o editură mai puțin cunoscută, iar primul tiraj este unul foarte mic.

Din 1996 revine în cinematografie și se implică la realizarea mai multor emisiuni televizate.

unnamed

În anul 2004, în mod neașteptat, romanul „Trei metri deasupra cerului“ a devenit popular printre elevii liceelor din Roma, fiind relansat de Editura Feltrinelli într-o nouă versiune. Vânzările explodează, iar romanul devine un fenomen național. De asemenea, este republicată versiunea completă și originală din 1992, în timp ce regizorul Luca Lucini adaptează cartea pentru film, care-i va avea în rolurile principale pe Katy Saunders și Riccardo Scamarcio, iar Federico Moccia participă la elaborarea scenariului.

Pentru romanul „Trei metri deasupra cerului“, autorul Federico Moccia câștigă în 2004 Premiul Torre di Castruccio, secțiunea Narațiune și premiul Insula Romana, Secțiunea Young Adult. Cartea se vinde în Europa, chiar și în Brazilia și Japonia: în Italia s-au vândut aproximativ un milion și 800 de mii de exemplare, în timp ce în Spania, chiar mai mult de două milioane, devenind cel mai bine vândut autor în 2010 și 2011.

În urma acestui succes, Federico Moccia revine la scris și în 2006 publică „Ho voglia di te” („Te doresc“), al doilea roman al său. Cartea, care este continuarea romanului „Trei metri deasupra cerului“, a câștigat Premiul Cimitile. Pe baza acestui roman mai apare un film în 2007 în regia lui Luis Prieto (regia și scenariul sunt coordonate de Moccia), cu Laura Chiatti și Riccardo Scamarcio în rolurile principale. Filmul are un succes grandios și acumulează încasări de aproape 14 milioane de euro. Datorită acestui film, actorul Riccardo Scamarcio devine idolul adolescenților din Italia.

De la „Ho voglia di te” apare tradiția de a prinde lacăte, ca simbol al iubirii, pe Ponte Milvio la Roma. În una dintre cele mai faimoase scene din film, protagoniștii își scriu numele pe un lacăt pe care-l prind de Ponte Milvio din Roma, după care aruncă cheia în Tibru – dovadă a iubirii eterne. De atunci, de fapt, mii de cupluri de îndrăgostiți din întreaga lume au instalat lacăte pe Ponte Milvio. Mai târziu tendința se va răspândi nu numai în Italia, dar și în Franța, Spania și Statele Unite ale Americii. Ele au fost denumite lacătele de pe Ponte Milvio.

În 2007 apare în librării romanul „Scusa ma ti chiamo amore” („Scuză-mă, dar te iubesc“), după care este făcut filmul omonim, regizat de Federico Moccia, lansat în anul 2008. Din nou încasările sunt fabuloase.

Romanul „Trei metri deasupra cerului” a stat la baza unui film de mare succes, regizat de Fernando González Molina, cu Mario Casas și Maria Valvedere în rolurile principale. Filmul a fost lansat în anul 2010. Iar în 2012 apare al doilea film cu aceeași distribuție, fiind inspirat de cartea lui Federico Moccia, „Ho voglia di te”.

Citește primele capitole din romanul „Trei metri deasupra cerului” pe pagina de Wattpad a Editurii Bestseller.

 

Autoare: Elena Plămădeală


Опубликовано 2 октября 2017

Случайные публикации :)

Din adâncuri

o rază de lumină ricoșează dintr-un ciob de oglindă
nimeni nu știe să-și explice lumina altfel decât ca pe-o iluzie
o iluzie este și timpul

fratele ei geamăn

mai leneș
sau cerul
o altă necunoscută inexplicabilă a ochiului nostru omenesc
în această dimineață, o rază de soare traversase geamul
și trecuse din ochii tăi în ochii cerșetorului de pâine

nelipsit dintre noi
transformându-l într-o magnolie purpurie
într-un copac al vieții
nu voi înțelege niciodată cum o rază de lumină care vine din Calea Lactee
printre milioane de ani tereștri și obstacole

se sparge ca un pahar de cristal la cea mai mică atingere

de irisuri

.

incompresibil...

Еще ...

Pribeag

Sunt fir de ață rătăcită
pe-un mal de Dunăre străin,
frânturi de viață obosită
pe valuri scrise de destin.

Se-ndeamnă clipele să toarcă
minute reci de prea mult plâns,
pe drumul casei or să-ntoarcă
doar umbra vântului nestrâns.

E gândul stins de licărire
și timpul țel de neatins,
o zi flămândă de iubire
e ochi de apă necuprins.

Aleargă-n noapte sângerânde
șirag de vorbe peste zări,
un biet valah în patimi blânde
respiră doruri prin cântări.

Un singur trup păzește viața,
mlădiță plânsă de-un toiag,
ca frunza prinsă dimineața
de-un vis rămas din ierni pribeag.

Sunt fir de ață rătăcită
bătaie vântului să-i fiu,
de norii vremii azvârlită,
pe străzi, o umbră în pustiu.

Еще ...

Omul fără inimă

da, în dimineața aceea frumoasă de vară
mi-am pierdut inima
așa cum i se poate întâmpla unei femei, de exemplu,

atunci când își pierde cercelul sau perla de aur, pe care o poartă la gleznă
nu-mi mai amintesc unde
(există atât de multe locuri în care îți poți pierde inima la Paris!)
de atunci rătăcesc prin viața mea ca albatrosul lui Chareles Baudelaire
un „călător înaripat”, scrutând orizontul peste oceanele lumii,
în căutarea unui loc liniștit, unde să-și tragă sufletul

locul din stânga inimii mele este la fel de abrupt ca malurile  Cascadei Niagara
îmi simt sângele mușcând din inima pietrei
vulturii își ascut ciocurile de crestele munților și scot sunete guturale
„În această seară avem un om fără inimă de mâncat, dragi mei copii!” - par să le spună celor mici
nu ți-am furat focul din cer, Doamne, ca Prometeu
să fiu, la rândul meu, sfâșiat de vulturi
chiar și fără inimă îți slăvesc numele
Ia, Doamne sfinte, acvilele tale din viața mea și dă-mi o inimă
până o găsesc pe cealaltă...

Еще ...

Toamnă

 Pe șevaletul toamnei

un pictor nebun amestecă febril culorile calde ale merelor

cu cele reci ale strugurilor

galbenul auriu și pufos al gutuilor

cu indigoul distant  al prunelor

adună la un loc bătrânele vrăjitoare ale nopții

care fac farmece

stolurile flămânde  de grauri

cu ciocurile învinețite de albastrul vinețiu al cucuruzului

de cicoare

stolurile nehotărâte  de rândunele

rătăcite de cârd

șoarecii neliniștiți

care strâng spicele

aplică o tușă de galben bolnav peste  frunze

ascunzând ronțăitul enervant al iepurilor

urletul prelung al lupilor

zbaterile aripilor  prin aerul ruginit al zilelor

e dificil să îngrămădești toamna într-o singură pânză

să găsești toate nuanțele de roșu

de portocaliu

de galben aprins

maro sau auriu

 să le ferești din calea lacrămii ochiului

care subțiază  culorile

făcând  loc albului iernii

de la geamul meu privesc cum Marele Pictor

își strânge pensulele

cum își ia șevaletul în spate

și lasă în urmă acest dezmăț coloristic…

Еще ...

Să mori ca un câine

ultima imagine care mi-a rămas întipărită pe retină

este cea a unui cer desenat cu cretă pe-o tablă neagră

a unei securi de luptă pe care se așează un fluture

sfidând toate principiile fizicii

legea gravitației

a cauzei și efectului

și a unei umbre fără identitate care mă acoperă

insinuându-se între mine și restul Universului

încă nu înțeleg ce caut acolo

în mijlocul drumului

răstignit

dacă nu mi-aș vedea viața pe dinaintea ochilor

trecând ca o pasăre încolțită de uliu

într-o fracțiune de secundă

aș putea  crede că am murit

mă agăț cu toată  forța aceasta teribilă a gândului

de fiecare secvență

care depășește cinetic puterea de cuprindere a ochiului

și care țâșnește parcă dintr-un accelerator de memorie

de la copilul în  pantaloni scurți

care aleargă după același fluture

pe care-l văd acum și pe tăișul securii

la primul sărut

la prima noapte de dragoste

la inelul de nuntă de pe degetul Ioanei

și  trecerea mamei la cele veșnice

apoi la omul din spatele umbrei

pe care-l simt în ascuțișul securii

privind consternat de pe margine…

Еще ...

Strada Erorii

Cel care sunase la uşa firmei sale de apartament, un bărbat de vreo cincizeci de ani, înalt şi voluminos, cu o faţă rotundă, ca un pepene, şi doi ochi minusculi, iscoditori, se arătă iritat de întîrzierea cu care i se răspunse, motiv pentru care îi îndesă cetăţeanului o legitimaţie sub nas şi dădu să intre pe lângă dânsul, împreună cu alt bărbat, ceva mai scund, dar la fel de impetuos.

 

 - Uşurel, domnilor ! le zise omul blocând intrarea. Cine sunteţi şi ce doriţi, dacă nu vă supăraţi ?

 

     - Comisar Ghiţă Volbură de la Garda Financiară !

     - Comisar Vasile Carabăţ tot de acolo ! Suntem în control !

     -  Şi ?

     -  Cum adică şi” ? se enervă primul înroşindu-se la faţă. Dă-te la o parte ca să putem intra !

     -  De ce să intraţi ?

     -  Să-ţi verificăm firma, omule ! Nu este aici sediul firmei „Fără Nume” ?

     -  Cum adică „fără nume” ?

     -  Aşa cum auzi, răspunse celălalt răsfoind nervos filele unui dosar. „…S.C Fără Nume SRL, din Aleea Furorii nr. 19, administrată de Sebastian  Stăncescu, apartament 25 !...”

     -  Aici e Aleea Aurorii nr. 19 !

     - Totuşi  pe uşă scrie Sebastian Stăncescu, apartament 25 !

     Omul ridică din umeri.

     - Este posibil ca pe Aleea Furorii să mai exisă unul cu acelaşi nume şi cu acelaşi număr de apartament ! Eu sunt ofiţer de credit la bancă şi n-am fost niciodată administrator de societate.

     - ?!

     - Mai doriţi şi altceva ?

     - Să fiţi foarte atent, îl sfătui primul bătând în retragere, fiindcă individul pe care-l căutăm foloseşte identităţi false, cumpărând şi abandonând societăţi cu datorii uriaşe la stat ! Escrocul operează în zona aceasta de ani de zile ! Grijă mare la acte !

     Imediat ce închise uşa în urma comisarilor Garzii Financiare, cu care se complimentase reciproc, omul chemă un taxi şi nu mult după aceea coborîse scările cu mâinile în buzunare.

   - Pe strada Furorii la nr. 19, X6 !

   - Nu există nicio stradă cu acest nume ! îi zise taximetristul încruntat. Așteptați să întreb la dispecerat!

Centralista îi ceruse să aștepte „o clipă”.

   - Dacă ești pe Erorii, îi explică ea,fă stânga la intersecția cu strada Răzorii, apoi la dreapta pe strada Tumorii și din nou dreapta pe Aleea Terorii, care te scoate în

strada cu sens unic a Furorii, așa că la întoarcere mergi înainte pe strada Duhorii, faci stânga pe strada Rumorii, care te scoate din nou în strada Erorii, unde te așteaptă doi comisari de la Garda Financiară ! Pe Furorii nu există nici un bloc cu inițiala asta !

- Du-mă atunci la Y6 ! spuse Stăncescu zâmbind.Mereu le încurc !

Nu găsiră, desigur nici inițiala Y, iar ciudatul client se hotărâse brusc să coboare la C6, plătind mai mult decât generos cursa.

- Te mai rog ceva,îi spuse el taximetristului înainte de a intra în scara blocului. Transmite-le celor doi comisari de la Garda Financiară să mă caute și pe strada Sudorii !

Еще ...