0.04

Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”

poezii.online Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”

E vorba de o epocă nouă, când populismul triumfă asupra mesajelor politice pertinente, pseudoştiinţa recucereşte minţile celor mulţi, iar fundamentalismul religios are mai mulţi adepţi decât scepticismul sănătos.

Toată lumea noastră în aceşti ani şi de acum încolo este şi va fi marcată de „post-truth”. Iraţionalul înregistrează o inflaţie în mediul politic şi social. Mesajele radicale devin la fel de percutante ca în vremurile de tristă faimă.

Comandă cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut” de Dorian Furtună.

În asemenea momente, este cu minte să ne îngrijim de cugetarea noastră, să ne evaluăm gândurile cu aceeaşi atenţie cu care urmărim datele tonometrului sau ale cântarului la piaţă. Să apreciem critic vorbele, intenţiile şi acţiunile altora, mai ales ale celor suspuşi, expuşi public sau puşi să ne informeze.

Să ne calibrăm mintea în limite largi, dar cu focalizare cât mai precisă. Să căutăm mereu echilibrul; şi în părerile noastre, şi în ideile celorlalţi. Fiindcă vorbele spuse cu patos, cele care nu respectă un echilibru în emoţii şi în afirmaţii, urmăresc să ne influenţeze. Şi de câte ori in viaţa ta ai fost influenţat în favoarea intereselor tale?

În lumea asta, toţi vor să ne manipuleze. Începând cu părinţii. Chiar dacă ei ne vor binele pur. Dar manipularea lor manipulare rămâne.

Politicienii de partea cărora eşti te manipulează la fel de abil, ca cei împotriva cărora lupţi. Iar religia în care ai crescut îţi cultivă la fel de multe prejudecăţi şi poate avea ritualuri la fel de ridicole, ca şi acele religii asupra cărora, probabil, ironizezi cu aere de superioritate.

Vezi toate cărțile autorului Dorian Furtună.

În epoca „post-truth” manipularea este globalizată şi omniprezentă. Ca să parafrazez în stil hobbesian, se desfăşoară o manipulare a tuturor împotriva tuturor. Aşa a fost şi mai devreme, numai că acum spaţiile şi mediile private sunt penetrate ca niciodată.

Propaganda are la îndemână tehnologii ultraperformante, iar psihicul uman e la fel de arhaic şi influenţabil ca acum câteva milenii. Tu ai fost, eşti şi vei fi ţinta. Una din multele milioane.

Ceea ce este exprimat într-o formă radicală, cu maximă certitudine, ceea ce nu este pus la îndoială, în balanţa argumentelor pro şi contra, ar trebui să ne dea de bănuit. Fiindcă adevărurile nu sunt declamate, ci descoperite prin cercetare. Soluţiile nu sunt absolute, ci relative.

„Ceea ce auzi e o opinie, nu adevărul. Ceea ce vezi e o perspectivă, nu realitatea”, spunea Marc Aureliu, un stoic şi un sceptic. Să încercăm să ne apropiem de iacest nivel de înţelegere a realităţii din jurul nostru.

Şi, dacă suntem cu bun-simţ, să încercăm să fim şi noi echilibraţi în vorbele şi opiniile noastre. Or, asta e chiar mai greu decât a ne apăra de manipularea altora…

Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut” de Dorian Furtună. Cartea va fi lansată la Biblioteca Națională din Chișinău pe 14 iunie, ora 18:00. Mai multe detalii pe pagina de Facebook a evenimentului.

 


Preluat de la: Agora.md
Опубликовано 13 июня 2017

Случайные публикации :)

Sacrificii

mi-e frică să merg noaptea prin viață

 

să bâjbâi

 

să nu-mi mai găsesc punctele cardinale

scara de bloc

cheia de la ușa iubitei

care mă ține de vreo trei zile flotant

noaptea toate blocurile se aseamănă între ele

mai bine rămân alături de ea

lipit de spatele ei ondulat în formă de S

ca o curbă extrem de periculoasă în drum

cu ochii deschiși

așteptând să se-ntoarcă spre mine

nu fără emoție

pentru că uneori se transformă într-o văduvă neagră

într-o femei vampir

știu că mă va devora până în zori

dar nu mi-e teamă
îi cer doar să nu mă rănească
prea mult

nu-mi place să sufăr

să asist la propria moarte
să-mi văd sângele țâșnind spre cer ca apa fierbinte dintr-un gheizer

să văd cum îmi sparge toate oasele între fălci
cum mă înghite bucată cu bucată

cum îmi scuipă părțile necomestibile
oribil

dar ce nu face un bărbat pentru o clipă de dragoste

Еще ...

Am sa-ti scriu

Și totuși am să-ți scriu -

Intr-un cer cu lună plină

Am sa-ti scriu, dar nu de frică

Am sa-ti scriu sa-ți spun

Că gândul tău nu mă mai alină acum

Sa-ti spun cum nu mai simt dureri in piept de dor și vină

Cum cerul tău nu-mi ruină lumea,

Sa-ti spun ca nu-mi ma esti divină

Sa-ti spun că nu mai caut mâna ta pe mine

Sa-ti spun ca te-am uitat, dar sa te uitat nu iti scriam acum...

Sa-ti spun că tot ii efemer

Călcând prin fier topit sa-ti spun

Ca a fost o dragoste-n argint

Să-ți spun, chiar dacă știu că mint...

Еще ...

alean

ne vom iubi 

in targul vechi 

uitat de lume

vom rataci

si nimeni nu va sti

pe unde

vom cauta 

sa poposim 

in limpezi case 

si vom uita 

ca mai traim 

duminica la ora sase

Еще ...

Nu regret, să ştii!

Chiar dacă iubirea noastră a trecut

precum un vânt uşor de primăvară

Eu nu regret nimic să ştii,

Cu toate că o să mă doară!

O să mă doară - o să plâng

Apoi lacrima-mi voi şterge,

Dar nu o să regret nimic

Aşa e viaţa: durerea vine, apoi trece...

Mâine vine o altă zi

Cu oameni noi, cu noi iubiri

Nu o să regret nimic

Rămâne să aştept noi împliniri!

Еще ...

Împăcată cu inima ta 

Respir adânc…

Până-n pragul inimii tale,

Până acolo ajung.

Mă opresc

Si mâna mi-o apăs peste piept.

Vibrează nebuna,

La fiece vers înțelept.

 

Nu știu cum,

Si nu știu când

Am să-i spun inimii tale :

- Între mine și tine,

Sunt secole de punte-suspine.

 

În zori, m-a trezit Dumnezeu.

Avea lumină în plete

Si surâs în priviri

Si mi-a spus:

- Să nu te miri! 

Ai ajuns!

Trece pragul ! Pășește !

E tărâm cunoscut,

E IUBIREA din care-ai născut !

Еще ...

Maluri de Prut

Mă dusei, odată, de mână cu tata...
Pân azi n-am să uit cum îi scârție poarta
Ogrăzii cu casa ce urcă la soare
Si geamuri ce bat către el, sclipitoare.

Grădina cu flori îndesată și plină
Absoarbe-n amiază prin frunze lumină.
Copacii de păsări se tremură -n cânt
Si-un scrânciob sub el se tot leagănă-n vânt.

Trei corni, lângă casă, de rod se îndoaie
Si roșii, ard parcă în foc și văpaie,
Iar seara-n amurg, când lumina se încheie
În ceruri s-aprinde holbata scânteie

Si liniștea-ți face în inimă gheme
Auzi numai Prutul, în valuri, cum geme.
Se zbate în maluri topind bolovanii
Si parcă măsoară cu zilele- anii;

Jelindu-ne, luptă din timp să oprească
Ca-n părul cărunt -fire negre să crească,
S-alerge copii prin ogradă strigând,
Să nu vină toamna și iarna nicicând.

Un dor am departe și dorul e mult-
O casă pe malul bătrânului Prut.

Еще ...