0.04

Câte cărți din această listă de 130 de romane din literatura română și universală le-ai citit?

poezii.online Câte cărți din această listă de 130 de romane din literatura română și universală le-ai citit?
Echipa #diez a decis să facă o compilație de 130 de cărți din lista celor mai recomandate cărție de către moldoveni, dar și de către întreaga comunitate de pe Facebook, să vedeți câte din ele le-ați citit.

Vedeți mai jos lista de cărți, și scrieți în comentarii câte din ele le-ați citit, și la câte din ele ați văzut interpretarea cinematografică.

130 de cărți

#1. Mihail Bulgakov – Maestrul și Margareta

#2. George Orwell – Anul 1984

#3. Nicolae Dabija – Tema pentru acasa

#4. Mircea Eliade – Maitreyi

#5. Mircea Eliade – Nuntă în cer

#6. Gabriel Garcia Marquez – Un veac de singuratate

#7. Marin Preda – Cel mai iubit dintre pământeni

#8. Feodor Dostoievski – Crimă și pedeapsă

#9. Liviu Rebreanu – Pădurea spânzuraților

#10. Oscar Wilde – Portretul lui Dorian Gray

#11. Franz Kafka – Procesul

#12. Albert Camus – Străinul

#13. Antoine de Saint – Exupery – Micul Prinț

#14. Feodor Dostoievski – Idiotul

#15. Margaret Mitchell – Pe aripile vântului

#16. Constantin Virgil Gheorghiu – Ora 25

#17. Ernest Hemingway – Bătrânul și marea

#18. Ion Druță – Povara bunătăţii noastre

#19. Jane Austen – Mândrie și prejudecată

#20. Liviu Rebreanu – Ciuleandra

#21. Liviu Rebreanu – Adam și Eva

#22. Frédéric Beigbeder – Dragostea durează 3 ani

#23. Gabriel Garcia Marquez – Dragostea în vremea holerei

#24. Hector Malot – Singur pe lume

#25. Lev Tolstoi – Anna Karenina

#26. Victor Hugo – Mizerabilii

#27. Emily Bronte – La Răscruce de vînturi

#28. J.K. Rowling – Harry Potter

#29. Liviu Rebreanu – Ion

#30. Mircea Eliade – Romanul adolescentului miop

#31. Mihail Drumeș – Invitatie la vals

#32. Dan Brown – Codul lui Da Vinci

#33. Erich Maria Remarque – Nimic nou pe frontul de vest

#34. Irvin D. Yalom – Plânsul lui Nietzsche

#35. Anne Rice – Interview with the Vampire

#36. Alexandre Dumas – Contele de Monte Cristo

#37. Arthur Conan Doyle – Aventurile și memoriile lui Sherlock Holmes

#38. Bram Stoker – Dracula

#39. Erich Maria Remarque – Arcul de triumf

#40. F. Scott Fitzgerald – Marele Gatsby

#41. Feodor Dostoievski – Frații Karamazov

#42. Friedrich Nietzsche – Aşa grăit-a Zarathustra

#43. George Călinescu – Enigma Otiliei

#44. Haruki Murakami – Padurea Norvegiana

#45. Henri Charriere – Papilon

#46. Mario Vargas Llosa – Ratacirile fetei nesabuite

#47. Milan Kundera – Insuportabila usuratate a fiintei

#48. Stendhal – Roșu și negru

#49. Albert Camus – Mitul lui Sisif

#50. Alexandre Dumas – Cei trei mușchetari

#51. Alexandre Dumas – Cele două Diane

#52. Biblia

#53. Charlotte Bronte – Jane Eyre

#54. Chuck Palahniuk – Fight Club

#55. Elisabeth Gilbert – Eat, pray, love

#56. George Orwell – Ferma Animalelor

#57. Harper Lee – Să ucizi o pasăre cântătoare

#58. Henryk Sienkiewicz – Quo Vadis

#59. Herman Hesse – Lupul de stepă

#60. E.B. White – Charlotte’s Web

#61. J.D. Salinger – De veghe în lanul de secară

#62. Jose Saramago – Eseu despre orbire

#63. Marcel Proust – În căutarea timpului pierdut

#64. Stieg Larsson – The Girl with the Dragon Tattoo

#65. Mircea Eliade – Domnișoara Christina

#66. Patrick Suskind – Parfumul

#67. Paulo Coelho – Alchimistul

#68. Paulo Coelho – 11 minute

#69. William Shakespeare – Romeo şi Julieta

#70. Adolf Hitler – Mein Kampf

#71. Albert Camus – Ciuma

#72. Aldous Huxley – Brave new world

#73. Aureliu Busuioc – Singur în faţa dragostei

#74. Aureliu Busuioc – Lătrând la lună

#75. Boris Pasternak – Doctor Jivago

#76. Camil Petrescu – Patul lui Procust

#77. Cela Serghi – Panza de paianjen

#78. Charles Dickens – Marele Speranțe

#79. Dante Aligheri – Divina Comedie

#80. Franz Kafka – Metamorfoza

#81. George R.R. Martin – A Song of Ice and Fire

#82. Guy de Maupassant – O viață

#83. Haruki Murakami – Kafka pe malul marii

#84. Herman Hesse – Siddhartha

#85. Herman Hesse – Jocul cu margele de sticla

#86. Ioan Slavici – Mara

#87. Johann Goethe – Faust

#88. Jules Verne – Insula Misterioasă

#89. Kurt Vonnegut – Slaughterhouse-Five

#90. Mircea Cărtărescu – De ce iubim femeile

#91. Mircea Eliade – Noaptea de sânziene

#92. Mircea Eliade – La țigănci

#93. Napoleon Hill – De la idee la bani

#94. Octavian Paler – Viata pe un peron

#95. Ray Bradbury – Fahrenheit 451

#96. Simone de Beauvoir – Memoriile unei fete cuminți

#97. Somerset Maugham – Vălul pictat

#98. Sun Tzu – Arta războiului

#99. Umberto Eco – Numele Trandafirului

#100. Victor Hugo – Notre Dame de Paris

#101. JRR Tolkien – The Lord of the Rings

#102. JRR Tolkien – The Hobbit

#103. Douglas Adams – he Hitchhiker’s Guide to the Galaxy

#104. Suzanne Collins – The Hunger Games Trilogy

#105. Audrey Niffenegger – The Time Traveler’s Wife

#106. C.S. Lewis – The Chronicles of Narnia

#107. F. Scott Fitzgerald – The Great Gatsby,

#108. Louisa May Alcott – Little Women

#109. Stephen King – The Stand

#110. Margaret Mitchell – Gone with the Wind

#111. Madeleine L’Engle – A Wrinkle in Time

#112. Margaret Atwood – The Handmaid’s Tale

#113. Khaled Hosseini – The Kite Runner

#114. Orson Scott Card – Ender’s Game

#115. Markus Zusak – The Book Thief

#116. William Shakespeare – Hamlet

#117. The Diary of Anne Frank, Anne Frank

#118. Frank Herbert – Dune

#119. John Steinbeck – Of Mice and Men

#120. Jack Kerouac – On the Road

#121. Neil Gaiman and Terry Pratchett – Good Omens

#122. Frances Hodgson Burnett – The Secret Garden

#123. Alexandre Dumas – The Count of Monte Cristo

#124. Charles Dickens – A Tale of Two Cities

#125. Victor Hugo – Les Miserables

#126. Charles Dickens – Great Expectations

#127. Sun Tzu – The Art of War

#128. Joseph Heller – Catch 22

#129. Stephen Chbosky – The Perks of Being a Wallflower

#130. Arthur Golden – Memoirs of a Geisha


Опубликовано 1 февраля 2019

Случайные публикации :)

Soapte galagioase

ochi frumosi, negri, ca noaptea
in ei te uiti sa-ti gasesti calea.
calea catre vocea ta,
care-ti va patrunde mintea.
 
mintea nu te lasa a spune
ce gand iti tremura pe buze,
stiu ca tot ce vrei compune
sunt doar niste scuze.
 
propozitia nu se formeaza,
nici vocea nu se coloreaza.
privesc o fiinta, e ca un inger
ce dintr-o data-i lovit de fulger.
 
astept sa-i aud vocea,
care totusi parca vorbind tacea.
pentru ca tot ce poate spune
sunt doar niste soapte "bune".
 
i vad ochii care-i sclipesc
in timp ce ei imi povestesc
"vreau sa stii ca te iubesc,
imi pare rau, binele-ti doresc"
 
intind mana sa-l mangai
dar cred ca-l sâcâi,
pentru ca prin degete imi curge.
acum amintirea lui mi se prelinge
 
pe degetele care
simt cum el usor dispare.
si raman doar cu soaptele
care-l terminase.
 
usor, usor, cum "moare"
simt ca soarele rasare
dar el nu mai reapare
si astept si inca sper, ca totul sa se repare
 
soaptele, se aud iar si iar,
dar ii doar in capul meu.
stiu ca totul este in zadar
daca greseala mea n-o realizez si eu.
 
poate daca incerc,
sa nu ma mai invart in cerc
si sa nu mi las starea "pe altii"
voi rezolva "teoria" vietii.
 
vocea, propozitia soptita devine
tot mai galagioasa.
dar putin dupa, simt cum incet ma lasa
sa o "pun" in ordine.
 
devine tot mai inceata,
pana o atingere-mi simt din spate
este el, exact ca si alta data.
observ cum mi se ia o greutate.
 
poate ca tot ce era de facut
era sa nu mai fiu asa tacut,
si sa ma ocup de mine insumi.
nu sa mi las problema pe alte lumi.

Еще ...

Cerul azuriu

Oh cer de vară al moților;

Îmi amintesc când mă-întindeam,

În iarbă înalta, câmp pustiu,

De sub Fântâna Sălciilor.

 

Oh cer de vară  azuriu;

Pasări treceau slozuri în zbor

Se-opreau se-înghesuiau sa se-odihnească,

Pe-un nor hoinar suriu.

 

Oh cer de vară al moților;

Fugeam de muncă și de cald,

În iarba înaltă c-un vin alb

De sub fântâna salciilor;  

 

Oh cer de vară  azuriu;

Nu e cuvânt, tablou, statuie sau miros,

De câmpuri verzi și galben aluniu,

De asta sunt un hoț.  

 

Oh cer de vară azuriu;

Tu ști Luceafarul!

Pe restul toate el ne-arata;

Ai fost plecat destul.

 

Oh cer de vară al moților,

Noaptea citesc pe nume în poieni;

Tu-mi desenezi drumuri pe cer,

Esti car cu cai troieni.

 

Oh cer de vară azuriu,

În suflet sună-alarma,

Si eu de dor scriu și iți plâng,

A mea singură Alma.  

 

Oh cer de vară azuriu,

De-ar fi la tine sa revin,

Deși de-atunci a trecut timp,

Sa nu ma lași pustiu.                              

Еще ...

Dulce

Se-nalță odată cu negura dimineții; în ogradă, stropii de rouă pironiți pe buza firului de iarbă sunt singurii receptori ai arătării sale. Bățul lemnos atinge treptele încremenite de trecerea vremii, în timp ce zmeurișul viscerent, măriginit de fragmente colțuroase, se-ntinde de-a lungul întregului zid cu-ai săi străjeri, care slobozesc mireasma dulceag-otrăvitoare a zmeuricii îmbinată cu frânturi amărui de rostopască. În răspăr, agrișul fuzionează tonalități gălbui-roșiatice, iar experiența senzorială este reconfortată de priveliștea benignă a grădinii de zarzavat, umbrită de falnicul corcoduș. Batalioanele erbacee, care te întâmpină de pe prispa casei, au stratul de mazăre în prima linie, urmat de îndeaproape de fasolea cățărătoare din turnurile de control ale aracilor de lemn. În spate, hagima, ceapa și loboda ascund urma cartofilor pământii. Sub prispă, în carcera subpământeană, stă leșul nopârcii nimicite, învelit acum într-un palton de astrahan. Pală este-atingerea ei în zorii dimineții.

Еще ...

Oglinzi paralele

Locuise câteva luni la Nice, pe riviera franceză. Pierre era dadaist sau, cel puțin, așa se credea, un tip simpatic, luat în ansamblu, dar cam „ sărit”, la o privire mai atentă.  Își tatuase pe piept  dada lui Jean Arp „...Le père s’est pendu/ à la place de la pendule/ La mère est muette. / La fille est muette./ Le fils est muet / Tou les trois suivent/ le tic-tac de père...” și chipul serafic a lui Tristan Tzara, pe spate, în semn de admirație pentru ea, pesemne, fiindcă de România nu auzise. De câte ori își amintea de dânsul, îi reveneau în minte invariabilele  je veux-uri și nelipsitele oui-oui-oui-uri, cu care aproape o înebuniseră. Nimic altceva. Din motive pe care nu și le putea explica, își reprima reveriile despre ultimile nopți petrecute cu dânsul, dezbrăcată și dezinhibată, neexplicându-și ce fusese în capul ei!

 „ Așa cum vine, se gândi el, ai zice că zboară, că nu are nici un contact fizic cu pământul”. E înaltă, subțirică, are o claie stufoasă de păr, cu reflexe de roșu spre castaniu, care i se revarsă pe spate, ajungându-i până la șolduri. Merge cu pași mărunți de parcă ar sta, având grijă ca la fiecare pas să-și retragă piciorul cu care pășește, spre interior, în timp ce cu celălalt execută o jumătate de pas înainte, urmat de o flexiune a șoldului opus, lăsând impresia că o face natural, deși este evident că mișcarea ascunde un exercițiu exersat îndelung. Poartă o rochie albă din mătase, cu decolteu rotund și  terminație brodată, espadrile cu toc plat, de aceeași culoare, încălțate pe piciorul gol, telefon mobil, de demensiunile unei cărți, format A5, în mâna dreaptă, și nelipsita poșeta Lady Dior, atârnată de umăr. Soarele, care bate din spate, adaugă detalii interesante pentru ochiul iscoditor al unui bărbat, precum linia curbă a coapselor, desuurile și multe altele...

Coborâse la capăt de linie dintr-un autobuz supraaglomerat, făcută sandwich între doi bărbați, care lăsau,  impresia că vor s-o protejeze, fiind însă trădați la scurt timp de apariția unor protuberanțe cu tendințe de expansiune, de ieșire în relief, acolo unde, de obicei, predomină senzația de liniște absolută. Victor îi dăduse reper crucea din vârful Măgurii, foarte ușor de reperat din locul în care se afla, problema era cu „poteca”, ( o cărăruie îngustă și sinuoasă, cu porțiuni accidentate, înghițită pe alocuri de ierburi înalte și de buruieni ), a cărei ascensiune nu părea tocmai comodă pentru o femeie în rochie albă și espadrile.

” Tipic! își zise ea cu năduf, sărind peste un șanț destul de lat, sub privirile celor doi bărbați din autobuz, care coborâseră și ei la capăt de linie și păreau interesați să afle încotro merge. Numai lui îi putea trece prin minte să mă cheme aici, în vârful Măgurii, la dracu`-n praznic! Iar eu, mai nebună ca el, am acceptat!” prostește, așa cum i se mai întâmplase o singură dată, cu tatuajul acela penibil, sugerat de Pierre, sub buric, un oui cu ochi și săgeată în jos, de care acum nu era prea mândră. Dacă ăștia doi mi-au pus gând rău, ce mă fac?”. Mergea cu frică, privind în toate părțile, ignorând scaieții, care-i zgâriau gleznele, denivelările, urcușurile abrupte, până când îl zări în apropierea crucii, în pantaloni scurți și tricou, tolănit în iarbă, scrutând valea. Nu arăta rău deloc, îl mai văzuse îmbrăcat așa, lejer, într-o duminică seara, când încercase, fără succes, s-o aibă. Era clar că va încerca din nou ( acum avea și explicația alegerii locului! )  iar ea  simțea, contrar oricărei logici, că nu se va mai opune ca atunci! Fiindcă, ulterior, îi păruse rău.

wow! exclamă el, luat prin surprindere. Focoasa călcase pe ceva și căzuse în fund, executând o piruetă amplă cu picioarele, care se dovedi mai tare decât imaginația. Rochia albă mușcase semnificativ din clorofila ierbii, adunându-i-se în jurul taliei, deasupra chiloțeilor de dantelă, formali. Observase și tatuajul, interesant din locul și poziția aceea, dar nu schițase niciun gest care i-ar fi putut leza demnitatea, cam șifonată, ce-i drept. O urmări cum se ridică, cum își netezește cutele rochiei, părul, și cum își reia mersul, parcă mai puțin elaborat. Si era toată numai zâmbet.

Dobitocul, scrășni ea, enervată de rânjetul lui, parcă n-a mai văzut o femeie căzând! Un domn adevărat se face util în asemenea situații! Bărbații ăștia!”. Nu-i mai despărțea decât vreo cinci pași, când îl văzu ridicându-se și făcând câțiva pași în întâmpinare. Îi răspunse întorcând și celălalt obraz, prefecându-se că nu observă ștergerea, aparent întâmplătoare, a buzelor cu buzele sale, aflate pe traiectoria obrazului întins. Dar îi plăcuse. O nemulțumea însă faptul că-și înverzise rochia și că n-avea o soluție la îndemână ca s-o curețe, așa că acceptase fără să ezite invitația lui de a se așeza pe iarbă.

Dinspre crucea monumentală se apropie o femeie de vreo douăzeșicinci de ani cu două cești de cafea pe o tavă aurie. Victor o rugase să i le aducă cum aparea „iubita”. Grațiela, fata în rochie albă, zâmbi.

   - De unde ai știut că-mi place cafeaua amară? îl întrebă pe Victor.

   - Am riscat!

   - Riscă și o idee despre cum aș putea scoate verdele ăsta de pe spate!

   - Risc eu, se amestecă fata cu cafeaua. Am un derergent special care scoate verdele!

Victor fluieră a admirație.

   - Ai auzit!  Ce mai așteți?

Grațiela nu păru dispusă să-i urmeze îndemnul, însă gândul de a se întoarce acasă în halul acela, care ar fi stârnit tot felul de comentariii băieților și fetelor  din scara blocului, o făcu să se răzgândească.  Își scoase rochia și i-o dădu femeii de la pensiune.

Cei doi bătrânei  intrară în parc și se așezară pe o bancă. Erau obosiți, într-adevăr, dar fețele lor radiau de fericire.  Fața bătrânului radia, în plus, și de altceva. Bătrâna,  care-l cunoștea foarte bine, deveni curioasă.

   - Poți să-mi spui ce te amuză atât de mult?

El făcu un semn din mână ca și când ar fi vrut să spună că nu era nimic important.

    - Insist! perseveră bătrâna.

   - Bine, numai să nu te superi!

   - Lasă asta la aprecierea mea!

   - Mi-am amintit de întâlnirea noastră de pe Măgura, de chiloțeii tăi de dantelă cu găurele și de multe altele!

   - Porcule!

Btrânelul zâmbi șmecherește.

   - Ți-am spus eu că te superi!

   - La vârsta ta oamenii se mai duc la biserică și se roagă pentru iertarea păcatelor!

   - Nu-ți mai spun că mă întreb și azi, după patruzeci de ani, dacă atunci ai alunecat întâmplător sau a fost o căzătură intenționată?

   - N-ar strica să te vadă un medic psihiatru!

   - Tatuajul însă m-a dat peste cap!

Bătânica roși ca o fetișcană de optsprezece ani!

   - Lovi-te-ar apoplexia!

  - Zi că nu-ți mai amintești și tac!

  - Uite că nu vreau! se stropși ea, evitând un răspuns direct...

Еще ...

Ascultă

Oprește lumea dimprejur, suflet-ascultă

Închide-afară orice gând, frică alungă

Sub un cireș închide ochii și ascultă

S-auzi sămânța din pământ rodind cum urcă

 

Ascultă frunzele crescând, timpul cum umblă

Ascultă valu-mpins de vânt, greieri-n luncă

Ascultă ploile curgând, râul din umbră

Gândul chemându-te plângând, omul ascultă

 

Planeta-i ruptă-n bun și rău, urlând se-ncruntă

Lumea-ntre zei se-mparte-n tabere, se-nfruntă

Lasă-i pe toți și-ascultă-mi dragostea cum cântă

Numai iubirea va putea să șteargă umbră

 

Ascultă-mi inima și zi-mi de vrei să tacă

Te-ascunzi fugind crezând timpul o să șteargă

Dragostea nu se va opri nicicând să bată

Te va-nsoți până ce timpul o să ardă

Еще ...

Frântură de schimbare

Îți curge seva frumuseții-n vene
Si strălucești cu aripile-ți terne
De parc-ai fi un nefiresc delir,
Te-înalți și te cobori în visuri inutil.

O strălucire vie a purei dimineți
Si noaptea o săruți cu a durerii gheți
Suav și fraged, cu chipu-ți insipid,
Te-ai transformat din rece în veșnic colorit.

Nu vei trăi magia eternei tale vieți
Căci ploile vor pune pe tine a lor ceți
Si din coconul mârșav din care ai fugit
Te vei întoarce iarăși pe pământ obosit.

Еще ...