Cronologie

Regulă nu-i nicăierea,
Sau doar nu am aflat-o eu.
Toate razele sunt mierea
Dimineților din antreu.
 
Parcă tot mai ca aierea,
În ace de ceasúri mereu.
Regulă nu-i nicăierea,
Sau doar nu am aflat-o eu...
 
Împletiri ca de caduceu
Despartă cerul cum or vrea,
Ploua sori căminului meu
Din urma nopții ce pierea.
Regulă nu-i nicăierea?

Категория: Различные стихи

Все стихи автора: Rarés Girea poezii.online Cronologie

Дата публикации: 20 января

Просмотры: 27

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

te rog

cind tu te ineci in pahare de vodka, vin si de bere,
pe mama ta atunci eu mi-o imaginez,
ma roaga, sa te scot de pe aceasta barca si imi cere,
sa te imbratisez.

te string de miina si se-nvirte-un slideshow in cap la mine,
ce va fi, daca va continua asa mai departe.
Stanescu a spus: «iata speranta, cindva totul va fi bine»,
dar nu-i dau dreptate.

peste citiva ani, din nou beat, nedeosebind stinga de dreapta,
nu vei gasi cheile de la casa
si nu-ti vei aminti, daca acolo inca cineva te mai asteapta
si cui de tine-i pasa;

nu iti vei aminti, in ce oras te afli, luind un git de rom.
urmatorul tren duce-n Gamorrah,
dar tu, fara sa te gindesti macar un pic, alegi Sodom
si-o sticla de cagor.

al 25 cadru a ceea ce va fi peste citiva ani -
miinile tale nimic nu vor putea gasi,
nici telefonul, nici pistolul, pe care nu il ai, nici bani,
nici miina femeii, ce te va iubi.

aerul in camera este atit de prafuit si greu si ma apasa,
iar tu nu poti raspunde la-ntrebarea
«cum te cheama?» si te intrebi, de ce nu-i nime’-acasa
si de ce oare

din oglinda te priveste cineva neberbierit, trist si strain,
«ajunge, nu mai bea!» incearca sa iti zica,
dar tu nu vrei sa intelegi si-ti iei o noua sticla de venin,
iar mie mi-e frica.

te rog, hai sa luam barca si sa plutim in ocean, departe,
unde sint gradele mai putine.
vreau din nou, sa te bucuri de lucruri mici si neinsemnate,
macar de femei asa simple ca mine.

te rog, te implor, nu fi azi iarasi beat, incearca sa nu mai bei,
ca soarele de la asta n-o sa se faca mai mic,
nu vrei sa m-asculti, iar vodka se scurge din ochii mei
si eu nu mai vad nimic.

Еще ...

colaj//2

fior de singurătate,

cerul-și apleacă tâmpla rece,

mai aproape

de zbuciumul valurilor.

 

șuvițe de păr argintiu,

intr-un zbor frenetic  de fluturi ,

ating copacii.

 

câțiva călători solitari,

așteaptă

la colțuri de străzi

sau după garduri,

chemarea

la cină.

 

Еще ...

Fără Titlu

Dacă mi-ai fi spus cândva 
Că voi aluneca așa 
De pe piedestalul meu 
Ți-aș fi râs în față.

 

Dacă mi-ai fi spus atunci 
Că voi cădea pe brânci 
Si că voi ajunge-așa 
Aș fi spus: "Niciodată!"


Însă, oricât de nostim ar părea 
Ai avut dreptate atuncea 
Căci astăzi sunt căzută-n stânci. 
Să urc-nu pot, am răni adânci.

Еще ...

Piatra funerară

La capatul pietrei funebre

Stă scris numele marilor poeți,scriitori

Cu litere ce mai respiră viață.

Еще ...

Selena

Este zi, și soarele răzbate
În geamurile de el luminate,
În timp ce, cu fascicule de mână,
Mă gândesc la tine, Seleno, cu râvnă.
 
Îmi amintesc de serile în care,
Cu surâs eter, ca pe-un puști oarecare,
Mă duceai prin parcul înstelat,
Sub sute de fețe astrale, ce minunat!
 
Și totuși, eram cu desăvârșire singuri
Pe falezele presărate cu visuri,
Unde tu, ca o suită de umbre vii,
Mă cuprindeai în raze alburii.
 
Cuibăream, în acel vid nedeslușit și intim,
Șoapte nebănuite, doar noi să le știm,
Din a pieptului adâncimi de satisfacție,
Se înfiripa-n mine poem sub chip de intonație.
 
Lujerii țepoși, de pe clopot,
Lasă să se coboare cu ropot,
În vibrații metalice, printre spini,
Emanațiile pendulei de lumini.
 
Nu ți-am înțeles gândurile dure,
Omăt năpădind de imagini pure,
Dar parcă-mi plăcea să știu tot, zic,
Fără să pot cristaliza nimic.
 
Nunta inelului de iris
Celebrat-am eu în acest vis,
Cu mâna prin stele te-am cerut,
Mintea ori trupul n-a știut.
 
Dar, suratele tale nu m-au vrut,
Iar în valuri de luciditate acut
M-am scufundat, în nisipuri mișcătoare;
Tu, cu ochiu-nchis, te-ai dus la culcare.
 
Nopțile sunt negre de-atunci.
În grădinile unde albu-ți nu-l arunci,
Acum numai soarele mai bate,
Reflexii, porunci în geamurile de el luminate.

 

 

Еще ...

Ploaie de stele

Antrenat de gânduri lucii,
rostesc o vagă cuvântare,
strămutată din lăuntru
și-aruncată-n nepăsare.
 
Fără vreo rimă aleasă,
eu mă joc cu strofa hidoasă,
pe slobode cuvinte încerc
a le strămuta-ntr-un cerc,
cerc străin de vro vorbă sfioasă
sau exprimare fastuoasă.
 
Năucit de-o simbolică credință,
sunt pătruns de-o minunată stare,
de-o senzuală suferință,
de-o alegorică reprezentare.
 
În antitetica crezare,
mă lovesc antagonicele cânturi,
îngrozitor arzând mistuitoare
în sufletul împovărat de simple gânduri.
 
Într-o stare naturală, vă văd pe toți pierduți printre aștri,
rătăciți de scopurile îndepărtaților sihaștri,
dezmierdați de praful fin ce arbitrar se răspândește,
alintați de visul suav ce pătrunzător vă măgulește,
încrezători într-un univers dominat de mișcări vast unduitoare,
asemănate cu valurile, alcătuind stelara mare.
 
Dar această stare dispare în pustiile abisale,
subminată de concrete lineare
și de rezultate marginale,
ce suprimă încet-încet granițele imaginare.
 
Într-un logos sfânt,
ne lovim de semnificații
și cădem pe pământ
din maiestoasele constelații.
 
În căderea năprasnică,
aprig suferim,
aripile ni se frâng
și veșnic amorțim.
 
Citim din lucrări cu paginile rescrise,
cuprinși de o trează letargie, cu cărțile larg închise,
și ne fălim în a fi conceput o normalitate
ce exclude controverse și fraze încurcate.
 
Replicile sterpe,
lipsite de erudiție,
se intersectează cu arta
și intră-n contradicție.
 
Poem este, dar nu și rimă,
mesajul e strident, de-o trivialitate meschină,
simfonia e bolnavă, fără formă în surdină.
 
Conceptul e antepus plăcerii și durerii,
dând naștere artificialismului creerii.
Se lovesc amărăciunile de fețele noastre explicite,
o deșertăciune a încropirilor nemărginite.
 
Iar eu, visător din firea mea,
mă leagăn pe-o stea,
unde statornic eul dormea
și trezire nu i se dădea.
 

 

Еще ...