Haiku

O verigă stă
La capătul unui lanț,
Cu plus sau minus.

Category: Diverse poems

All author's poems: Rarés Girea poezii.online Haiku

Date of posting: 20 января

Views: 21

Log in and comment!

Poems in the same category

A fost odată

Norii-și picură argintul
Udând trupul cu-infinitul
Timpului prea trecător,
Prea tăcut, nepăsător.

O secundă răsfirată
Plânge ora-ntunecată,
Adunându-se-n minute
De trecut ea se ascunde.

Se așează laolaltă
Pretinzând prezent deodată,
Dar adâncu-i conținutul
Nu-i decât necunoscutul.

Se preface că se scurge
Precum lacrima ei curge,
Dar rămâne ancorată,
De trecut stă aninată.

More ...

Nu te opri. vei reuși

Când urci pe muntele succesului

Înaintezi greu, vântului i-te opui

Te-mpiedici dar nu te dai bătut

te ridici perseverent,

o să calci mai atent

 

Ai atins ținta mult visată

Frica de esec a fost învinsă

Demonstrat ai ca nu sunt limite

Decât cele multe din minte.

More ...

Steaua care pleacă

Un singuratic fragment
dintr-o unitate,
o cale fără întoarcere,
dus este Soarele,
negre ale lui fărtate,
decimate ale sale palate,
perimat cămin,
cu o mândră odată postură,
acum doar un cuib mocnind
de-o pâlpâindă osândă,
cu tanatice brize
slobozite de la o
îndelungată pândă.
 
Dintre toate,
tu singura ai supraviețuit,
un apel ai făcut ca
meleagul pâclit să ți-l
depășești,
să pleci departe,
departe de tot,
draga-ți casă
s-o părăsești
spre un tărâm
cu razele un spic de grâu,
spre un loc de
lucire plin,
unde înaltele-ți speranțe
de un ol izbind de aurire
să-nceteze a se răci.
Dar nu știi dacă-l
vei găsi,
nici măcar
de va să existe,
însă mai degrabă
ai să încerci, decât
să mori lumii
acesteia triste.
 
Astfel,
te detașezi
și pleci pentru
totdeauna,
“La revedere!”,
cavernoasei
 întunecimi,
funebrelor imnuri,
“Adio!”,
ceții,
adierilor
de veninuri.
 
Și așa, se duse
către nicăieri,
înspre
o călătorie fără drum,
ooo, sperând
să găsească ceva ce
niciodată s-ar putea
să nu.
 
Lovește bolta
al său corp pietros
și greoaie 
șuiere ies
în galactice valuri,
majestuoasa, formidabila
stea se-ndrepta
spre necunoscute
portaluri...
More ...

Domnia Ta, Doamne

Domina Ta, Doamne, mă-ncântă s-aud
Că va veni în cele din urmă vremuri;
Pe drumuri vechi aflat, cu capul ud,
Botezat stau, dornic s-aștept Edenuri
 
Spre care au să ne urce cete făr’ de vină.
De plecăciuni altaru-Ți am să-l asud,
Ca, pe când vor fi să vie-n surdină,
Să izbutesc, în taina-mi, să le-aud.
More ...

Un Hermes de ipsos

Înalt stând pe soclu, un Hermes de ipsos.
O, cât de falnic peiorativul său bust,
Cât de castă căutătura-i după must,
Dupe nimfe, după pulpe băiate-n sos.
 
Și parcă mereu de-un mult satiric și robust
Zvâcnet ți-e ție cuprins pieptul calcaros;
Sus, muralul tavanului — igrasios,
Ternă ilustrare a Muntelui vetust.
 
Butaforici globi rotește el amuzat —
Ptiu! la al tău sceptru de plastic argintat,
Sâc! la aureala-ți dată din tub de spray.
 
La cap de scări, disgrație-n corpul casei —
Glumă ești, dar... de ar mai fi un Pan să vrei,
Fă-l să cânte-n semețe ironia ei.
More ...

Nou răsărit

Azi înger sunt cu aripe răpuse,
Încătușat de vechi dorințe-apuse
Pe catafalcul negru cu-amintiri
Nu mai tresar, rămân fără simțiri.

Închis-am în durere absolutul
Si ferecatu-i-am neprevăzutul
Căci ce mai poate astăzi iar trezi
Un suflet ce începe-a putrezi?

Poate că de călca-voi spre eternitate
Voi regăsi în stele-ntunecate
O mică rază de lumin-aprinsă
Ce-o să învie flacăra mea stinsă.

More ...