Cavalerul danubian

Fala cerului pe care au plâns maicile
Se incarnă din raze moi în trup ca fierul;
În lemnoase ‘velit, sunând stufăriile,
Mândru, falnic și brut, apăru cavalerul.
Singurul trimis de Kogaionon făurar,
Lumea tracă el o agita; țara cu stea,
Cu scut de răchită și obrăzar de lăstar,
Cu anagallis în priviri, loial o veghea.
 
Dar stins îți este cârdul de forțe, dezarmat,
Nu mai crești vânjoase brațe precum atunci când
Peste linii de veșnicie pășeai luptat.
Ajunseși să duhnești sălciilor, de eră;
Pe plute zvâcnite de valuri agitate,
Duci o ternă eternitate austeră...

Category: Diverse poems

All author's poems: Rarés Girea poezii.online Cavalerul danubian

Date of posting: 20 января

Views: 26

Log in and comment!

Poems in the same category

Cândva în sat!

E seară iar, în satul meu natal,

Și umbra e, din ce în ce mai lungă,

Iar Soarele, se duce după deal,

Să-apună, ca mâine, să-neajungă

 

Pe drum, trec istoviți țaranii,

Venind pe jos, de pe ogoare,

În jurul lor, roiesc țânțarii,

Și-i pișcă, din cap până-n picioare

 

În fața lor agale, merg vitele,

De drumul lung, sunt obosite,

Își târâie pe jos, de pline, ugerele,

Care la mulsul serii, vor fi golite

 

La porți pe bănci, stau babele,

Cu mâna-n vânt, semne făcând,

Chemându-și către curte, vacile,

Ce se găsesc, amestecate-n cârd

 

Pe ulițe copiii, joacă-o miuță,

Cu-o minge, din cârpe cusută,

Din când în când, câte-o căruță,

Și-n urma ei, legată, trasă, o văcuță

 

E ora când în sat, se simt mirosuri,

Și când în case, gospodinele,

Fac bunătăți, de felurite, feluri,

Care te-nbie, să guști din ele

 

Și-n fiecare casă, se-aude rugăciune,

Rostită de cei, ce au ajuns, acasă,

Ei mulțumesc și, fac o plecăciune,

Și rând pe rând, se pun la masă

 

Aminte îmi aduc și, nu am cum să uit,

Când tata, ne-ntreba, pe fiecare-n parte,

Dacă la școala, noi lecția-am știut,

Și cum el, ne-ndemna, să învățăm carte

 

Din sat, la studii, departe am plecat,

Si-armata, am făcut-o sub tricolor,

Prin școli, m-am pregătit și educat,

Iar în armată, am învățat, cuvântul, dor

 

Acum mă-ntorc, mai rar, ca altădat'

Pe drum, nu-i recunosc, pe tineri,

Necunoscut, am devenif, în sat,

Și simt, că timpul, n-a-iertat...pe nimeni!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

More ...

Rugăciune

Doamne !

 

Dă-mi în noblețea ta

Puterea de-a mă mai schimba.

Chiar și acum în ceasul de pe urmă

Nu mă lăsa fără de turmă.

 

Adună-mă în grupul Tău sfințit,

Chiar dacă n-am făcut ceva deosebit.

Chiar dacă faptele spun împotriva mea,

Iertare-mi cer din suflet, plângând la Crucea Ta.

 

Știu că vor veni curând cei ce te-au răstignit

Și voi nega că te-am văzut și te-am iubit.

Tu nu mă pedepsi și nu-mi da vină,

Chiar dacă Tu m-ai prevenit la Cină.

 

Cu ajutorul tău și rugăciunea mea

Voi știi și crede în învierea Ta !

Ca-n clipa grea ce pt. mine va sosi,

Să pot striga : Isuse, nu mă părăsi !

 

®️

More ...

Sensul vietii

De crezi,sensul vieții e limpede,clar,

Dar eu,suflet trist,fara zei,fara-altar,

Mă zbat sa-nteleg rostul vietii-mi.

In noapte-al meu gând caută un răspuns,

Ei,oamenii,lupta că sa fie mai sus .

Ce fi-va in clipa finala un dar?

Averea,puterea sau faima?

Ce inima-nalta spre frumos,spre sublim?

Cu cearcăne grele un răspuns deslușesc..

E pace în inima,în gând e senin,

Și singurul zeu la care ma-nchin,

E dragostea..

 

More ...

La facultate!

Când am intrat la facultate, era toamnă,

Iar ca să intru, am învățat, planificat,

Eram adolescent, crescut la țară,

Și-aveam dorința, de a fi educat

 

Liceul terminat, a fost unul real,

Profil de mate-fizică-ntr-un oraș,

Dar eu aveam în viață, un mare ideal

Să nu rămân codaș și-n, sat fruntaș

 

De mic copil, am crescut animale,

Și eram trist, când boala apărea,

Mă bucuram, să le văd pe picioare,

Șă merg cu ele, îmi era fericirea 

 

Nu m-am gândit atunci, că aș putea,

Să intervin profesional și, să alin,

S-ajut și să grăbesc, recuperarea,

A animalului bolnav și, suferind

 

Minunea s-a produs și, v-o spun vouă,

C-ăn anul "84, am intrat la facultate,

Și-am absolvit cu brio, în anul "89,

Când veterinar, am devenit cu acte

 

Dar să obții o diplomă, de medic,

Calea e lungă, cu multe provocări,

A trebuit să pun efort, să mă dedic,

Și să rezist, la multe încercări

 

Și anul întâi de facultate, a venit,

Desigur, eu student, am devenit,

Am fost cazat, repartizat în grupă,

Și de aici, boboc, băiat de trupă

 

La cursuri, am fost 2 săptamâni,

Iar la lucrări în câmp, cam 2 luni,

Așa era atunci, învățământul,

Ca să mănânci, lucrează-ntâi pământul

 

Și cum nimic nu poți, fără mâncare,

Recolta trebuia, pusă-n hambare,

Abia atunci, puteai merge la școală,

Pentru formarea ta, profesională

 

Examinările din iarnă, ușurele,

De care s-a trecut, destul de bine,

Dar au venit în vară, cele grele,

Și s-a căzut, ca spicele-n combine

 

Au fost doua materii, spuse..cui,

Anatomia și, desigur chimia animală,

Care pe bune, nu plăcea nimănui,

Și se simtea durere și-n, pineală

 

Noroc de-aveai, în anul doi să treci,

Îți apăreau în cale, alte materii reci,

Cu fiziologia/ fiziopatologia, la meci,

Si altele, pe care, de le ei, petreci

 

În anul trei spuneai, că doctor ești,

Dacă morfopatologia, nu te-ncurcă,

Iar la farmaco, nimic să nu greșești,

Nici doza, când vaccinezi, vreo curcă

 

Când în patru, cinci, se-ajunge,

Să lucrăm în clinici, toți doream,

Practica pe animal, ne atrăgea,

Doctori buni, să devenim, visam

 

Medic să devii, să porți parafă,

Trebuia licența, de final s-o treci,

Prezentarea ei, fără vreo gafă,

Garanta, să profesezi, să vindeci

 

Nu pot încheia, fară a enumera,

...și..semiologie, parazitologie,

boli infecțioase și, chirurvie,

clinică medicală, reproducție,

expertiză alimente, microbiologie

 

..ele sunt, al profesiei abecedar,

Și care, m-au format profesional,

Ca intelectual, doctor medic veterinar,

Și simt să spun acum...un om normal

 

În facultate, norocul m-a însoțit,

Și-am întàlnit, o fată frumușică,

De ea, pe loc, m-am îndrăgostit,

Și azi îmi e soție, fata din Frumușica!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

 

 

 

 

 

 

 

More ...

Eu nu strivesc ce nu îmi aparține de Guşan Iaroslav

Eu nu strivesc ce nu îmi aparține, 

Si nici nu-apuc sa iau ce nu-i al meu,

În lume pot să fac doar ce e bine,

Să uit de toate rele,chin și greu.

 

Iar când te-njură în lume,chiar te doare,

Că ești un hoț ,un nimeni si-un nimic,

Îndreaptate cu fața înspre soare,

Si-așteaptă pân mai e un pic.

 

Iar dacă lumea nu va fi mai altfel,

Cu rau și față se vor îndrepta spre tine,

Tu strigăle la toți în gura mare,

Eu nu strivesc ce nu îmi aparține! !

More ...

Frântură de schimbare

Îți curge seva frumuseții-n vene
Si strălucești cu aripile-ți terne
De parc-ai fi un nefiresc delir,
Te-înalți și te cobori în visuri inutil.

O strălucire vie a purei dimineți
Si noaptea o săruți cu a durerii gheți
Suav și fraged, cu chipu-ți insipid,
Te-ai transformat din rece în veșnic colorit.

Nu vei trăi magia eternei tale vieți
Căci ploile vor pune pe tine a lor ceți
Si din coconul mârșav din care ai fugit
Te vei întoarce iarăși pe pământ obosit.

More ...