0.07

Prima lecţie de dirigenţie din noul an şcolar, dedicată scriitorului Ion Druţă

poezii.online Prima lecţie de dirigenţie din noul an şcolar, dedicată scriitorului Ion Druţă

Prima lecţie din acest an şcolar, care va începe în data de 3 septembrie, va fi dedicată scriitorului, eseistului şi dramaturgului Ion Druţă. În această zi, maestrul îşi sărbătoreşte cea de-a 90-a aniversare. Elevii vor discuta în premieră despre contribuţia lui Ion Druţă la dezvoltarea patrimoniului cultural naţional.

Asta pentru că puţini cunosc faptul că ideea de a ridica monumentul Lumânarea Recunoştinţei din oraşul Soroca îi aparţine anume scriitorului.

Proiectul a fost realizat şi inaugurat în anul 2004. Autorităţile locale susţin că sculptura, care are o înălţime de 24 de metri, adună anual mii de vizitatori din diferite colţuri ale lumii.

"Maestrul Ion Druţă, pe lângă faptul că este un scriitor talentat, s-a dovedit că are şi o extraordinară intuiţie istorică. Monumentul este construit din piatră de cosăuţi. Vizitatori vin foarte mulţi, mai ales că zona are şi un peisaj foarte frumos", a spus Victor Botnaru, muzeograf la Muzeul de Istorie şi Etnografie din Soroca. 

Pentru a ajunge în vârful monumentului, vizitatorii trebuie să urce tocmai 600 de trepte, dar acest lucru nu-i împiedică deloc. Priveliştea de sus este uimitoare, spun oamenii.

"Este foarte frumos, poţi vedea Nistrul. Înăuntru lumânarea arată foarte frumos."

"Aşa cum sunt venită pentru prima oară aici, pot să spun că mi-a plăcut, chiar am rămas surpinsă."

"Este foarte frumos şi foarte îngrijit."

"Monumentul s-a păstrat destul de bine de când a fost creat. Ion Druţă a fost cel care a dat ideea de a construi acest monument, această lumânare, dar meşterii sunt din Soroca şi Cosăuţi."

Ion Druţă s-a născut în data de 3 septembrie 1928 în satul Horodişte din raionul Donduşeni. Operele sale "Frunze de dor", "Ultima lună de toamnă", "Povara bunătăţii noastre", "Clopotniţa" sau "Toiagul păstoriei" fac parte din fondul de aur al literaturii naţionale.

Din 1987 este preşedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

De asemenea, este membru onorific al Academiei Române şi membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

În anul 2008 a obţinut Premiul de Stat "pentru contribuţia de excepţie la dezvoltarea culturii şi literaturii naţionale şi universale".


Preluat de la: Publika.md
Posted 26 августа 2018

Random creations :)

Ancăi Maria

Lungă-i viaţa şi frumoasă

Rătăcind prin norii iernii

Să ai grijă de a ta mireasă

În vacarmul gol al lumii

 

De va fi să+ţi fie frig vreodată

Nu uita să ai cu tine

Haina de la mama ta brodată

Fiinţe-i dragi să-i fie bine

 

Omului năpăstuit de trecutul dureros

Timpul tău să-i fie hrană

Iar credinţa în Hristos

În cuvânt să-ţi fie caldă

 

Iar ând viforul ispitelor

Va veni împotriva sorţii

Să priveşti asupra treptelor

Bucurându-ţi iar părinţii.

More ...

Neclintire

țărâna prin care-ai călcat s-a-ntărit ca un cadavru

 

locul de-acolo e mort

 

nici firul de iarbă nu mai răzbește prin crusta aceea violacee

spre negru

a pământului

așezată ca o platoșă la capul soldatului necunoscut

nici oamenii nu mai trec

copacii și-au asmuțit și ei crengile uscate spre cer

precum niște morți îngopați în picioare

calotele glaciare dinăuntru-mi

alunecă-ncet-încet  înspre maluri

aud pașii albi ai iernii arctice călcând peste nisipurile portocalii ale sufletului

aripile bufnițelor rașchetând norii

deșertul timpului se contopește cu linia orizontului infinit

țurțuri imenși îmi atârnă de inimă

așteptând…

More ...

Ecouri de toamnă

Bătrânul pictor nu-și luase cu el toate culorile,

alesese din cutie doar galbenul, verdele, albastru, maroul și negru,

nici nu-i trebuiau mai multe,

ce să faci cu albul, cu roșul, cu alte nuanțe calde, descălecate din primele,

într-un tablou posomorât al toamnei,

chiar că nu avea ce face cu ele,

numai că acel neobișnuit septembrie îl surprinsese descoperit,

luaseră foc trandafirii și căzuse a doua ninsoare peste salcâmi,

frunza nu se mai uscase în vii, iar oamenii nu-și mai culeseseră strugurii, așteptând bruma,

se scurtaseră zilele, ce-i drept,

dar natura nu-și închisese de tot fereastrele vieții,

cum să reprezinți toate acestea lucruri fără roșu?

Cu albul, care nici nu este culoare, era mai ușor,

se putea substitui cu albul pânzei,

pentru roșu însă nu exista nicio soluție,

iar ca să se întoarcă acasa  după ce bătuse atâta drum

cu șevaletul în spate, nici vorbă,

și-ar fi pierdut tot fiorul inspirației,

nu,

mai bine își cresta brațul stâng până țâșnea sângele

(citise undeva că șamanii își scriau letopisețele în acest fel sumbru!)

și-și crestă brațul stâng,

apoi își înmuie pen***cenzure*** în propriu-i sânge,

adăugând  nuanțele de roșu aprins trandafirilor înfloriți,

strugurilor roșii,

merelor uitate pe ramuri

gaițelor și pițigoilor cu accente de roz

milioanelor de floricele de câmp,

Soarelui,

spre seară tabloul începuse să semene a toamnă

doar că bătrânul pictor pălise la față și i se înmuiaseă picioarele,

ultima imagine care-i rămăsese întipărită pe retină

era cea a unui fluture în care se adunaseră toate culorile din lume

așezându-se grațios pe o frezie....

More ...

Insomnii

firava flacără gălbuie arde-n cadelă vioi, ca fânul,

ai zice că Măicuța Domnului e vie,

că pruncul suge laptele ceresc și mușcă sânul,

în timp ce îngerii foșnesc în juru-i ca niște fulgi de păpădie.

 

privesc tavanul tremurând într-o nuanță galben-albăstruie,

ai zice că Maria mea pierdută printre vise-i sfântă,

nu are niciun Crist la sânu-i mic și ferm ca o gutuie,

nici sfinți, alături, pe clavirul care nu mai cântă.

 

umbre prelungi sluțesc pereții negrii ai speluncii

pulsând într-o tăcere mistică, sarcedotală,

ai zice că toți diavolii se dau pe tobogan ca pruncii,

iar casa mea a căpătat dimensiuni de catedrală.

 

într-un tărziu firava flacără se stinge ostenită

și noaptea-și pune părul negru ciufulit pe moațe,

Maria mea scâncește-n somn ca o femeie-ndrăgostită

visând, pe jumătate trează, cum o iau în brațe.

More ...

Lasă-mi,...

Lasă-mi,viata,trinerețea

Lasă-mi oamenii mei dragi

Lasă-mi bucuria vieții

Suferința și necaz 

 

Lasă-mi, florile de vară

Lasă-mi,viața cea amară

Lasă-mi,stelele si luna 

Că când nu iau nici una

 

Lasă-mi, roua dimineții

Lasă-mi ,și lumina vieți

Lasă-mi,să mai simt puțin

Că de plec ,eu nu mai vin 

 

Lasă-mi,tomna cea pustie 

Lasă-mi , viața... viața vie 

Lasă-mi,soarele pe cer

Asta -i viața ce o cer

More ...

Mărturisiri

o vreme te-am tot căutat prin ganguri

 

mi-am zgârâiat retina de întuneric

 

am inhalat mirosul  neplăcut al țigărilor de contrabandă

Cernobîl

și al prostituatelor îndopate cu hot dog și maioneză stricată

din rulotele de pe margini

întrebam drogații apatici dacă nu te-au văzut trecând pe-acolo

iar ei mă priveau din infernul lor de speranță cu ochi imobili

ca niște albușuri de ou aruncate-n tigaie „era pe-aici! nu-i asta?”

nu

aia era o curvă frivolă cu ochelari fumuri

în derivă

ăilalți

drogații  pereni

cu ciroze în ultimă fază la creier

„artiști underground” furioși și promiscui

inadaptabili

habar nu aveau

nu mai erai de-a lor

lumile subterare se degradează dramatic în timp

coloanele vertebrale se strâmbă

te trezești într-o zi că-ți curge sânge din nas

faci cataractă

cineva trage apa mereu peste tine

canalizarea urmană deversează cadavre

n-apăreai nici la persoane dispărute

în evidența Poliței

( legea prevede trei zile în asemenea cazuri!)

nici la crime cu autori necunoscuți

dar n-am încetat să te caut

m-am dus și la singura morgă din oraș

deschisă publicului

am răscolit morții rămași în sertare

am înjurat medicii legiști în halatele lor verzi

mânjite de sânge

degeaba

nu apăreai nicăieri

poate că nici n-ai existat…

More ...