0.04

Pe 1 octombrie, de Ziua Internațională a Cafelei, la Librăria Bestseller din Chișinău plătești cafeaua cu o poezie

poezii.online  Pe 1 octombrie, de Ziua Internațională a Cafelei, la Librăria Bestseller din Chișinău plătești cafeaua cu o poezie

Ești așteptat duminică, 1 octombrie, la Librăria Bestseller de pe str. Drumul Viilor 36/1 din Chișinău, pentru a sărbători împreună Ziua Internațională a Cafelei! Astfel, Bestseller se alătură campaniei „Poezie în Doi 2017” inițiată deJulius Meinlcu scopul de a readuce poezia în atenția publicului.

În orice relație, există lucruri rămase nespuse. Astăzi, cuvinte precum „Te apreciez”, „Te iubesc”, „Îmi pare rău”, „Mi-e dor de tine”, „Îți mulțumesc”, „Mai ramâi”… sunt rostite prea puțin. De multe ori cuvintele nu vin ușor și la momentul potrivit. Poezia, cu ajutorul cuvintelor și a metaforelor ei poate ajuta pe oricine să spună, într-o manieră elegantă și plăcută, acele lucruri ce au fost spuse prea puțin sau considerate a fi prea mărunte pentru a fi rostite.

Dă glas lucrurilor pe care nu ai avut curajul să le spui suficient de des. Lasă cafeaua să te inspire. Găsește-ți cuvintele prin poezie. Cafeaua este din partea noastră!

Consumul de cafea a fost popularizat inițial în lumea arabă din jurul secolului al XV-lea, răspândit apoi pe tot continentul asiatic. De atunci au fost făcute salturi spectaculoase în ceea ce privește această atât de mult apreciată băutură. Sunt multe variabile implicate în producerea unei cești de cafea astăzi, încât industria a trebuit să evolueze rapid pentru a răspunde așteptărilor în creștere ale consumatorilor.

Pentru prima dată Ziua Internațională a Cafelei a fost celebrată pe 1 octombrie 2015, ea fiind desemnată de Organizația Internațională a Cafelei (ICO).

Viziunea Bestseller este ca într-o bună zi în fiecare casă să existe o bibliotecă. Librăria „Bestseller – Books, Tea & Coffee” a fost lansată cu scopul de a îmbunătăți experiența de procurare a cărților, cititorii având posibilitatea să lectureze, savurând o cafea într-o ambianță plăcută.


Preluat de la: Unimedia.info
Posted 29 сентября 2017

Random creations :)

Starea de veghe

sunt zile când mă prăbușesc din vârfurile inaccesibile ale minții

și mă zdrobesc de stâncile prăpăstioase ale gândului

degeaba îmi mai aud inima în piept

bătând ca un fluture

sub mine este o baltă de sânge

Eli, eli, lama sabactani
strig

și simt cum mi se prelinge sufletul din carne

dar nu mă aude nimeni

Doamne

n-am fost niciodată atât de singur

ca acum

pesemne că am murit sau sunt pe cale să mor

cineva îmi perfuzează plumb topit în venele goale

altcineva îmi pârjolește inima cu o lumânare aprinsă

poate chiar Diavolul

împotrivitorul

îngerul răzvrătit

cel care îmi deschide insidios porțile întunericului

și-mi răscolește toate spaimele omenirii zidite în mine

nu știu cum voi mai privi mâine dimineață

prin ferestrele zilei

Maria doarme cu pruncul în brațe

și zâmbește tainic

ca toate femeile:

„Fie mie, Doamne, dupa cuvântul Tau”

More ...

La Multi Ani, femeie!

Femeie, ești gând străpuns de soare,
Mare albastră și margine de lume,
Pictură sacră de sunet și culoare,
Operă vie, în milioane de volume.

Ești dans și cântec, zbucium și odihnă,
Și proză și poem, o mare epopee,
Mă-nchin în față-ți și îți strig in tihnă:
Să fii iubită, La Mulți Ani, femeie!

More ...

Cronici de epocă

singura certitudine este biletul tău

de pe noptiera

scriai că pleci să-ți cauți drumul

de-atunci torn incontinu apă la rădăcina gândului

așteptând să răsară un firicel de speranță

n-a avut niciun sens să pleci din viața mea

pe ușa din dos a iubirii

lăsându-mă să trăiesc fără inimă

fără memorie

într-un corp mort

s-au ofilit și magnoliile albe

în glastră

care trăiau ca și mine

din dragoste

n-a mai rămas în urmă decât ruinele amintirii

învăluite în valuri de  fum și flăcări mocnite

ca după un război fratricid

necâștigat de nimeni…

.

singura certitudine este biletul tău de adio

pe care ai lăsat să picure din întâmplare

o lacrimă…

More ...

Sictir*

Mi-e tot mai frică să ies din casă

și nici nu știu dacă mai merită...

vechea butadă nu mai e de actualitate,

e tot mai improbabil să-ți cadă în cap o cărămidă,

acum te trezești că te înjură vreunul de mamă,

din senin,

mitocanul frustrat,

(rătăcit prin cotloanele întunecate ale politicii!)

nu poate înțelege egalitatea ancestrală a omului

decât prin suprimarea fizică a acestuia,

întorcându-se la Darwin,

adevărul prin exhibarea minciunii,

adică pe dos,

în jos,

la nivelul său ontologic,

statul de drept e pe cale de disoluție,

nimeni nu se mai înțelege cu nimeni,

nimeni nu mai respectă pe nimeni,

trăim în direct coșmarul acesta,

exacerbat inutil,

onompatopeic,

doar pentru reting,

mai multă mizerie omenească,

cameleonism,

decât în Justiție

nu găsești nicăieri,

Memorialul Durerii vorbește despre fariseismul ei,

cimitirile sunt pline de martiri inocenți

iar voi vorbiți despre independența Justiției,

sictir!

 

*Dex -  SICTÍR, (2) sictiruri, s. n., interj. (Arg. și fam.) 1. Interj

More ...

O stea...

Am coborât pe pământ stele și foc

Să-mi simtă Dumnezeu durerea,

Ca un fulger m-am prins într-un joc

La dans, la braț cu tine … cu o stea.

 

Te-am căutat, te-am găsit

și ți-am tras veșmântul

Te-am prins de-o aripă

și te-a durut,

Și un suspin de înger

răscolea pământul

Printre gânduri, printre lacrimi,

tu lumină … te-am cerut!

 

Ah … te-aș lăsa,

să te întorci prin astre

Să te-aprinzi de dor,

tu înger să-mi zâmbești

Cu foc de noi

și din amintirile noastre

Să mă chemi pe cer,

să-mi spui … că mă iubești!

 

Ca un muritor de tine,

te privesc pe cer cum strângi

Râuri, fluvii, toate …

cum se scurg prin viitor

Și la braț cu alte stele

plângi …

Pentru mine; o stea …

atunci când am să mor!

 

(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)

More ...

Lungimi de undă

o distanță enormă

desparte coja de sâmbure

 

miezul

denumit prezumțios inimă

suflet

ori creier

 

(având în spate milioane de quarcuri

gluoni

particule ipotetice

fără masă

și câmpuri cuantice invizibile!)

 

uneori  trece vântul

bătând din aripi ca o pasăre

și umple golul acesta dureros

supranumit  viață

 

seva din care izbucnesc frunzele

somnul din care se întorc urșii flămânzi

forța electromagnetică de respingere

dintre electronii minusculi

aflați între coajă și sâmbure

 

unde apare de nicăieri

un vierme îndrăgostit de liniște...

More ...