0.04

Cine suntem și ce limbă vorbim? (VII) Poezia „Testament” de Tudor Arghezi, recitată de Ana Sîrbu

poezii.online Cine suntem și ce limbă vorbim? (VII) Poezia „Testament” de Tudor Arghezi, recitată de Ana Sîrbu

„Am ales poezia „Testament” de Tudor Arghezi pentru că este una din preferatele mele. În viziunea mea, este o poezie profundă pe care trebuie să o citești de mai multe ori pentru ca să o înțelegi. Totodată, această poezie reușește să-mi trezească emoții puternice”, a precizat Ana Sîrbu, autorul emisiunii „Dosarul Presei”.

„Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
 
Decât un nume adunat pe o carte,
 
În seara răzvrătită care vine
 
De la străbunii mei până la tine,
 
Prin râpi şi gropi adânci
 
Suite de bătrânii mei pe brânci
 
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
 
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.
 
Aşeaz-o cu credinţă căpătâi.
 
Ea e hrisovul vostru cel dintâi.
 
Al robilor cu saricile, pline
 
De osemintele vărsate-n mine.
 
Ca să schimbăm, acum, întâia oară
 
Sapa-n condei şi brazda-n calimară
 
Bătrânii au adunat, printre plăvani,
 
Sudoarea muncii sutelor de ani.
 
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
 
Eu am ivit cuvinte potrivite
 
Şi leagăne urmaşilor stăpâni.
 
Şi, frământate mii de săptămâni
 
Le-am prefăcut în versuri şi-n icoane,
 
Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.
 
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
 
Lăsând întreagă dulcea lui putere.
 
Am luat ocara, şi torcând uşure
 
Am pus-o când să-mbie, când să-njure.
 
Am luat cenuşa morţilor din vatră
 
Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,
 
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
 
Păzind în piscul datoriei tale.
 
Durerea noastră surdă şi amară
 
O grămădii pe-o singură vioară,
 
Pe care ascultând-o a jucat
 
Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.
 
Din bube, mucegaiuri şi noroi
 
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
 
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
 
Si izbăveşte-ncet pedesitor
 
Odrasla vie-a crimei tuturor.
 
E-ndreptăţirea ramurei obscure
 
Ieşită la lumină din padure
 
Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi
 
Rodul durerii de vecii întregi.
 
Întinsă leneşă pe canapea,
 
Domniţa suferă în cartea mea.
 
Slova de foc şi slova faurită
 
Împărechiate-n carte se mărită,
 
Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.
 
Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
 
Făr-a cunoaşte ca-n adâncul ei
 
Zace mania bunilor mei”. 

Vedeți în prima ediție un fragment din Hronicul lui Dimitrie Cantemir, care spune de ce limba este româneasca și nu moldovenească, iar în a doua - despre cum l-au mințit pe Grigore Vieru la școală. În a treia ediție este dedicată versurilor „Nu mă las de limba noastră”, iar a patra - lui Nichita Stănescu și Patriei sale, Limba Română. 

Cea de-a șasea a fost „Temelia limbii române” recitată de Victoria Dumbravă.


Preluat de la: Agora.md
Posted 3 сентября 2017

Random creations :)

Vreau să trăiesc

Nopțile nedormite

Visele ciudate

M-au transformat în necunoscut

În oglindă nu m-am recunoscut

 

În fiecare zi obosită 

Cu munca prea stresată

M-am săturat 

Viața altă față mi-a arătat 

 

Acum e rândul meu

Să mă distrez mereu

Vreau să simt că trăiesc 

Din nou vreau să iubesc

More ...

Copil.,

As vrea sa plec , ramii
Sa nu mai fiu copil
Sa fiu strain , cu zori
Sa ma despart fragil.

Sa las al tau sarut
Ca in aceasta noapte
Asa  cum la-nceput
Plingeam eu, si soapte.

Sa bata inima
Si in al tau sarut
Ades m-oi cufunda
Sa stii ca am crezut.

More ...

Скажи мне...

Скажи мне, любишь ли ешё?
или любовь прошла как день ненастный?
Кто подставляет тебе теперь плечё?
и кто с тобой теперь несчастный?

Скажи мне, любишь ли ешё?
или истерики остались в прошлом?
Вся боль что от тебя лилась ручьем, 
и разговоры по ночам о пошлом... 

Скажи мне, любишь ли ешё?
Кого целуешь сладкими губами? 
Кому ты плачишься теперь в плече?
Кого теперь ты балуешь стихами?...

More ...

Constrângeri

Viața mea a fost întotdeauna copleșită de tot felul de constrângeri morale

 

la început nimeni nu m-a întrebat dacă o vreau
mi-au îndesat viața pe gât ca un dop în gura unei sticle de șampanie
eu, nefiind în această ecuație, de voie

 

și nimeni nu m-a întrebat nici după aceea
când a sosit momentul să trăiesc, să iubesc sau să ridic ochii spre cer,
nu
nu te întreabă nimeni
primești totul la pachet, în această ordine ,
numai moartea sfidează regulile,
dar nu contează,
oricum tu nu ai dreptul să te opui  vieții, nici morții
nimeni nu te ascultă,

este ca la ruleta rusească

pariezi cu viața pe negru
învârti roata și bila cade pe roșu

nasol
tocmai ți-ai pierdut viața pe care ai primit-o degeaba
(un alt joc stupid al sorții, desigur!)
cu o mână dă, cu alta ia...

 

la dracu`!

More ...

Copilul sarman

Un copil sarman se joaca cu compasul, ii scapa din mana si isi taie nasul

Baiatul amarat, speriat si turmentat, a cazut pe nas si bratul i a scapat

Rostogolindu-se in durere si suspin, a mai trecut o ora si a murit in chin

Pe lumea cealalta, umplut el plin de ura s-a enervat mai tare, i-a mai cazut o mana

Cu nasul taiat, cu mainile pe jos, s-au enervat baietii, ficatul i-a fost scos

Fara ficat, inima si splina, a mai trecut o ora l au aruncat in mina

In mina abordat, de-un mare bulangiu sa nu-l vada deloc si-a scos ochiu pe viu

Cu un ochi ramas si fara speranta, tarandu-se pe jos a intalnit o rata

Nu era o rata, era o vrajitoare, fermecat el fiind ii scoate un ochi si moare.

More ...

Lupta

In zarea-n departata

O umbra se arata

Si parca se iveste

Un print pe cal porneste.

 

Se zguduie pamintul

Alearga ostenit

Veni l-a asa mindra

Cel face fericit.

 

El vine cu sperante

Ca ea la asteptat

In timp ce-n alta parte

Cu altii sa luptat.

 

Iar ea cu ochi haini

Priveste si-i apleaca

Rostind cu glas domol

Ca este maritata..

More ...