Un zor mocnit

Din ce s-a sculat putința mea?
Din ani reci, ani de vrăjmășie?
Din adâncul pieptului meu, colea,
Din inimă, o vâlvătaie aprinsă, roșie.
 
De ani de zile un dor zdruncinător
Mă tot silește la aducere-aminte,
De ani de zile, de decade, un zor
Mocnind în mine șade, de oseminte,
 
Rămășițe de strămoși duși d-un etern,
Rămași doar prin scrieri din vechime,
Între file galbene și coperte cu asprime.
Iată ce trebuie să stăvilească al meu stern.
 
Iar de neputința lui mă tem, căci, de bubuie,
La lupt-oi avea să merg, dar cred c-oi fi singur,
Că nimenea nu mă va asista, că-n mine huruie
Singur prostește speranța de al liberării picur.

 


Categoria: Poezii diverse

Toate poeziile autorului: Rarés Girea poezii.online Un zor mocnit

Data postării: 20 ianuarie

Vizualizări: 27

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

O latură uitată

În fiecare zi lucitoare,
cum apare pe cer
ca o fermecare,
visez frumos, visez la soare.
 
Să uit de straturi
ar fi foarte bine,
uite totul cum vine,
într-o singură bucată!
 
Trei momente, ultimul neglijat,
o centime ciuntită,
duplicitate de uscăciune mărită...
Stă, sper, doar azi, iar mâine să plece!
 
Îmi spun: “Nu încerca, e bine”,
dar sub ambalaj mă perisez,
urgisita explodează,
nu mai pot, mă despachetez.
 
Să lupți, să înfrunți roci,
podișuri, văi, câmpii;
sub aceste ștreanguri și furci,
cu munți de vată te joci.
Mai mult...

Confuzie

Sunt un om ce uneori mă simt 
Sărac, lipsit de sentimente.

Mă prăbușesc dar mă ridic, 

Si-ncerc să urc mai sus de oponențe.

Atâta-amar, atâta suferință, 
Si mă întreb: dacă exiști, 
De ce mi-e uneori atât de greu să cred, să am credință?!

Mai mult...

Amestec

Eu întuneric mi-s, dar și lumină,
Îs rău strecurat în taină divină,
Împletitură sacră de iad și cu rai
Născut într-un suflet cu blând chip bălai.

În ochi îmi străluce putere dospită
Precum plămădeala de lut făurită,
Dar trupul mi-i firav și pământesc,
Otravă pierdută în corp omenesc.

Mi-s cer poleit cu stele și lună
Pe care, în noapte, sori se adună,
Mi-s apă ce picură în stropi cristalină
Si venele-mi umplu cu picuri de vină.

Mi-s înger și demon, aer și foc,
Lege, păcat, adunat la un loc.
Mi-s spirit și om crescut din pământ,
Eu mi-s blestem și ceresc jurământ.

Mai mult...

Când florile se deschid

Calin îți răsare acum corola,
Din bobocul tău mult pregetător,
Și, de un prea prelung reprimat spor,
Ceru-și arată aureola.
 
‘Scunsă-i taina micului tău amor...
Sufletului tău a mai aciola
Nu i-e frică, a sta-n acropola
Unde tainic un cuvânt mai porți — dor...
 
Când florile se deschid, un cânt vechi
Vine-mi mie, parabolă de moș,
Despr-ale androginilor perechi,
 
Ce și-n gândul tău acum se scoală.
După spoi de ierni trecute, din roș,
Trandafirul... fruntea sa e pală...
 
Mai mult...

CITATE

-Învinge frica, şi n-o lăsa să te doboare..
-Ura poate fi învinsă numai cu iubire..
-Întodeauna există şi o parte bună, printre cele rele..
-Nu exista nici-o forță mai mare în univers, decât dragostea!
-Omul care te trădează o singură data, te va trăda si a doua oară!

-"Suferința este un labirint plin de capcane".

-"Viața este un dar, și moartea e un câștig".

Mai mult...

Демон

Я проклят жить не зная счастья,

Я демон что блуждает днём,

Я боль, страданье, я несчастье,

Я сущность пробуждённая огнём.

 

Я зверь, убийца, потрошитель.

Я все грехи в одном лице,

Я человеческий мучитель,

Я ненависть что прячется во тьме.

Mai mult...