Steaua care pleacă

Un singuratic fragment
dintr-o unitate,
o cale fără întoarcere,
dus este Soarele,
negre ale lui fărtate,
decimate ale sale palate,
perimat cămin,
cu o mândră odată postură,
acum doar un cuib mocnind
de-o pâlpâindă osândă,
cu tanatice brize
slobozite de la o
îndelungată pândă.
 
Dintre toate,
tu singura ai supraviețuit,
un apel ai făcut ca
meleagul pâclit să ți-l
depășești,
să pleci departe,
departe de tot,
draga-ți casă
s-o părăsești
spre un tărâm
cu razele un spic de grâu,
spre un loc de
lucire plin,
unde înaltele-ți speranțe
de un ol izbind de aurire
să-nceteze a se răci.
Dar nu știi dacă-l
vei găsi,
nici măcar
de va să existe,
însă mai degrabă
ai să încerci, decât
să mori lumii
acesteia triste.
 
Astfel,
te detașezi
și pleci pentru
totdeauna,
“La revedere!”,
cavernoasei
 întunecimi,
funebrelor imnuri,
“Adio!”,
ceții,
adierilor
de veninuri.
 
Și așa, se duse
către nicăieri,
înspre
o călătorie fără drum,
ooo, sperând
să găsească ceva ce
niciodată s-ar putea
să nu.
 
Lovește bolta
al său corp pietros
și greoaie 
șuiere ies
în galactice valuri,
majestuoasa, formidabila
stea se-ndrepta
spre necunoscute
portaluri...

Categoria: Poezii diverse

Toate poeziile autorului: Rarés Girea poezii.online Steaua care pleacă

Data postării: 20 ianuarie

Vizualizări: 23

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Tata

Nu conteaza cati ani trec
Caci nimic nu va schimba,
Gandul ca vreau sa-mi petrec
Toata viata-n preajma ta!

Vreau s-ascult mereu
Ale tale vechi povesti,
Si ma rog la Dumnezeu
Sa vad vesnic ca zambesti.

Nu exista atatea stele
In nopti, pe cer ce stralucesc,
Ca sa pot scrie cu ele:
La multi ani si Te iubesc.

Mai mult...

Capul sus...

Sunt multe clipe grele cind as da inapoi...

In melancolii ma'nnec ca-n volburate ploi...

Ma'mpiedic in greseli,desi asta e firesc,

Visez deseori la vise in care ma ratacesc...

Privesc real la viata,dar cred si in minuni..

Sinceritatea'n palme,desigur nu-i fara minciuni...

Dar cred in tot ce-i bine si bunatatea'n viata,

restul tot se trece cu zimbetul pe fata!!!

Mai mult...

Timpul nu iartă!

E duminică, racoare și afară plouă,

N-am fost azi, destul de matinal,

M-am trezit și, sar din pat, că-i nouă,

Iar oglinda-mi spune, ai ochelari de cal

 

Mă uit mult mai atent, prin cameră,

Și mă întreb, cine-mi face cicane?

Când ochelarii mei, sunt pe noptieră,

Și-mi răspund..vezi că,,porti", cearcăne

 

Privesc, și-mi simt corpul, puțin uzat,

Ceva grăsime, pe burtă, fără folos,

S-a pus, că aparatul de gym, este stricat,

Și-acum, îmi este tare greu, să o dau jos

 

În garderobă, haine și, rafturi pline,

Și nu-te-nduri, să le dai la săraci,

Chiar dacă, niciuna, nu-ți mai vine,

Și nici o șansă, n-ai, să le îmbraci

 

O viață-ntreagă, muncim și adunăm,

Sume mici, sau mari, avem în cont,

Nu cheltuim prea mult și, nici nu dăm,

Celor ce țin un ban, la o batistă-n nod

 

Cât tânăr ești, trăiești ca în povești,

Iar viața, mai pe nimic, o risipești,

Seama nu-ți dai, că-nbătrânești,

Și-ajungi, un timp, când te căiești

 

Și tot așa, inaintezi, în ani de viață,

Ușor și sigur, ajunngi la bătrânețe,

Trezirea e mai devreme, dimineața,

Somnul nu vine, la fel ca-n tinerețe

 

La anii senectuții, gândul mai des te poartă,

Spre cei plecați la Cer, de Domnul adormiți,

Te-ntrebi..puteam eu, să am o alră soartă?

Și îți răspunzi..alții sunt Sus și, doar...pomeniți!

 

Scrisă de Cezar!

Pe Curând!

 

Mai mult...

Am să vă dau în judecată

Am să vă dau în judecată!

că ma-ți lăsat orfan într-o lume ciudată.

cu mamă îndepărtată,

strig la voi cu vocea îndurerată!

cu viața, aproape de tot subjugată

ma-ți lăsat în a voii soartă,

crudă, acră și sărat.

eu îmi ascund durerea mascată,

cu inima frîntă și fața curată.

vă urăsc a suta dată !!!

pentru răpire de tată,

pentru tinerețea asasinată,

pentru durerea împrumutată.

v-aș împușca pe toți de laolaltă!

ce viață urîtă,

O să mă dați în judecată!

Mai mult...

Pățanii

"Cel pe care nu îl laşi sã moarã, nu te lasã el pe tine sã trãieşti."

 

E noapte adâncã. De mult s-a-nnoptat

Cu lungi şi cu negre perdele

Iar eu sunt cu turma departe de sat,

Şi-am grijã de oile mele.

 

N-aş da nicidecum pe vreuna din oi

Din cele aproape o sutã.

Nici oaia ce-o-ntoarce pe alta-napoi

Şi nici pe aceea limbutã.

 

Sunt toate în staul. Le ştiu, le cunosc,

Şi ele se strâng lângã mine

Cãci dispre pãdure se-aude un "trosc":

Nu-s câinii, nici vântul. Dar cine?

 

Nu poate fi... numai temutul rival

Ce vine sã fure mâncare.

E fiarã. Şi ei i se pare normal

Ca oile sã mi le-omoare.

 

Şi...iatã-l în staul, fugind printre oi!

Chem paznicii stânii sã vinã

Dar ei îi gonesc pe alţi lupi în zãvoi

Când stâna de sânge e plinã...

 

Cu cel ce-mi vrea rãul, nu ştiu sã mã joc

Nici el nu se joacã cu mine.

Aşa cã-l întâmpin cu-o salvã de foc,

Cã nu-mi trebuie-n staul jivine!

 

Mã iau dupã el şi alerg, nu mã las...

Sã apãr a mea micã turmã

Şi-aşa m-am luptat preţ de-aproape un ceas

Şi-am prins lupul pânã la urmã!

 

Iar el se vãita, se ruga şi mi-a zis

Sã-l las sã se ducã în pace,

De nu îi cred vorba, îmi lasã în scris

Cã pagubã nu îmi mai face.

 

Şi-l las sã se ducã. Şi-i zic: "Poţi sã pleci!"

- Pe spate lovindu-l cu şlapul -

"Sã nu te mai vãz pe la stânã în veci,

C-atuncea plãti-vei cu capul!

 

Scãparea ta este cã n-ai omorât

Vreo biatã oiţã firavã;

Cã de-ai fi fãcut-o, te-aş strânge de gât

Pe datã şi fãrã zãbavã!"

 

Fugea lupul fãr'sã se uite -napoi

Cum fuge hârciogul de ploaie;

Credeam cã n-o sã-l mai prindã cheful de noi

Nici pofta de carne de oaie.

 

Şi trece o zi. Trec şi douã. Trec trei

Şi-n ziua a patra, spre searã

Se-aude un foşnet în turma de miei:

Mã calcã potrivnicul iarã!

 

Nu-mi vine sã cred şi mã iau dupã el;

E cel ce-l lãsasem cu viaţã!

Rãnise o oaie şi-mi luase un miel:

Simt sângele cum îmi îngheaţã...

 

Pe bolta de lacrimi se vede acum

O stea ce-a cãzut dintre stele,

O frunzã din paltinul de lângã drum,

Şi-o oaie din oile mele.

 

Mã-mpiedic pe câmp, mă ridic şi-l ajung...

Se face cã nu mã cunoaşte!

Chiar clopotul satului sunã prelung

Cãci ştie urgia ce-l paşte.

 

Îi zic: "Nu mi-ai dat tu cuvântul în scris

Scutindu-mi avutul de haite?"

Iar lupul, trezindu-se ca dintr-un vis

Începe din nou sã se vaite.

 

Şi prinde-a vorbi, inventând scuze seci,

Se tânguie ca înainte,

Dar eu îi spun: "Vere, de-aici nu mai pleci!"

Ştiind acum clar cã mã minte.

 

Cu gura lui însăşi, intrã el la "zdup"

Şi-şi luase rãsplata deplinã

Cã nu-şi poate-nfrânge natura de lup

Zicându-şi cã nu-i el de vinã.

 

                         ☆

 

Când şi voi pãţi-veţi ca mine la fel

Pãzindu-vã turma de rele,

Pe lup sã nu-l credeţi, cã-ncearcã mişel

De sânge, pe bot sã se spele!

 

Şi singur nu vine lupanul, sã ştiţi,

Cã are o tacticã veche!

Ci-şi cheamã ortacii, pe lupii cinstiţi

Nu lupii ce dorm pe-o ureche!

 

                         ☆

 

C-o mânã aprind un cuptor de scântei,

Cu cealalt- apuc o secure,

Sã vinã spre stânã o sutã ca ei

Cã fug înapoi spre pãdure!

Mai mult...

Visam sa ne indragostim..

Prin viata fiind inca copii

In suflet,chip si constiinta,

Indragim persoane fara a noastra vointa,

Persoane care ne aduc bucurii,

Fermecati de zimbete zglobii

Si sincere priviri de fetite...

 

Ne indragostim...

 

Cind ajungi sa cresti mai mare,

La fel naivi in sinceritate-

Suflet deschis persoanelor toate

Cu priviri fermecatoare,

Suflete scaldate'n soare

Si zimbete de copil alintate.

 

Ne indragostim...

 

Si doar maturi ajunsi in viata,

Visam sa indragim pe cineva,

Copilareste ca acum cindva

Cu acelasi zimbet de copil pe fata,

Deschise suflete ce'agata

Dintr'o privire inima...

 

Visam sa ne indragostim...

 

Mai mult...