Ploaie de stele

Antrenat de gânduri lucii,
rostesc o vagă cuvântare,
strămutată din lăuntru
și-aruncată-n nepăsare.
 
Fără vreo rimă aleasă,
eu mă joc cu strofa hidoasă,
pe slobode cuvinte încerc
a le strămuta-ntr-un cerc,
cerc străin de vro vorbă sfioasă
sau exprimare fastuoasă.
 
Năucit de-o simbolică credință,
sunt pătruns de-o minunată stare,
de-o senzuală suferință,
de-o alegorică reprezentare.
 
În antitetica crezare,
mă lovesc antagonicele cânturi,
îngrozitor arzând mistuitoare
în sufletul împovărat de simple gânduri.
 
Într-o stare naturală, vă văd pe toți pierduți printre aștri,
rătăciți de scopurile îndepărtaților sihaștri,
dezmierdați de praful fin ce arbitrar se răspândește,
alintați de visul suav ce pătrunzător vă măgulește,
încrezători într-un univers dominat de mișcări vast unduitoare,
asemănate cu valurile, alcătuind stelara mare.
 
Dar această stare dispare în pustiile abisale,
subminată de concrete lineare
și de rezultate marginale,
ce suprimă încet-încet granițele imaginare.
 
Într-un logos sfânt,
ne lovim de semnificații
și cădem pe pământ
din maiestoasele constelații.
 
În căderea năprasnică,
aprig suferim,
aripile ni se frâng
și veșnic amorțim.
 
Citim din lucrări cu paginile rescrise,
cuprinși de o trează letargie, cu cărțile larg închise,
și ne fălim în a fi conceput o normalitate
ce exclude controverse și fraze încurcate.
 
Replicile sterpe,
lipsite de erudiție,
se intersectează cu arta
și intră-n contradicție.
 
Poem este, dar nu și rimă,
mesajul e strident, de-o trivialitate meschină,
simfonia e bolnavă, fără formă în surdină.
 
Conceptul e antepus plăcerii și durerii,
dând naștere artificialismului creerii.
Se lovesc amărăciunile de fețele noastre explicite,
o deșertăciune a încropirilor nemărginite.
 
Iar eu, visător din firea mea,
mă leagăn pe-o stea,
unde statornic eul dormea
și trezire nu i se dădea.
 

 


Categoria: Poezii diverse

Toate poeziile autorului: Rarés Girea poezii.online Ploaie de stele

Data postării: 20 ianuarie

Vizualizări: 25

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

colaj//9

iaca,

planeta norocului strălucește pe

aventuriere dorințe;

luna plină, din capricorn,

îndeamnă la prudență;

iar jupiter-nestânjenit că

prietenul  saturn e retrograd în pești,

străpunge beregata berbecului.

 

un februarie stingher

apare la porți...

liniștea ascunde în miez,

rugăciuni fierbinți;

să nu vă fie teamă de câinele negru cu ochii de foc!

a fost ucis de Sfântul Trifon.

Mai mult...

Voi cei aleși!

Voi care ne priviți, de sus in jos,

Și a-ți uitat, ce a-ți promis cu rost,

De ce voi faceți, totul pe dos,

Și nu vedeți, că iese prost

 

De când, nu a-ți mai fost, in țară?

De când, nu a-ți mai fost, la sat,

Voi mergeți tot mai des, afară,

Pe noi, cui, voi zălog, ne-ați lăsat?

 

Cănd v-am ales, promisiuni, de toate,

Că veți aduce, bunăstarea noastră,

Și lefuri, pensii si, chiar sănătate,

Si voi le-ați pus, pe toate-n glastră

 

Noi zilnic, vă vedem, pe sticlă,

Cum vă certați și, ne promiteți,

Iar noi suntem lăsați, in pâclă,

Cuvântul dat, nu vi-l mai țineți

 

Nu vrem averi, noi ca să facem,

Și doar, să supraviețuim un pic,

La sărăcie, nu vrem să ne întoarcem,

Și dup-o viață, să nu avem nimic

 

Vă tot spunem, când ne-ntâlnim,

Că nu dorim plăceri si, conturi,

Și doar, un pic, mai bine să trăim,

Și un bănuț, mai mult, la lefuri

 

Am văzut, că pentru voi se poate,

Și vă dați, cu stânga-n, dreapta,

Unde-s bani, voi dați, din coate,

Și tot mai sus, vă cocoțați, pe treaptă

 

Voi averi, proprietați, tot adunați,

Siguri nu fiți, că treapta asta ține,

Sunteți, prea mulți pe ea urcați,

Și ea se poate rupe, chiar si măine

 

Să nu gândiți, că noi suntem cadou,

Și doar, să vă amintiți, că aici e votul,

Pe care îl vom pune negreșit, din nou,

Dar, nu pe voi si, la căsuța,, altul"

 

Ce să vă spunem, despre prețuri,

Ne amagiți cu multe subvenționări,

Nu știți cum zilnic, noi primim facturi,

Iar voi ne tot mințiți, cu plafonări

 

Noi, nu putem cumpăra lemnul,

Chiar, dacă pădurea, pică pe noi,

Acesta, zilnic, e dus cu trenul,

Către străini si, munții noștri, rămân goi

 

La pompă, motorina si benzina,

Au prețul, tot mai sus, mai sus,

Alimentând, ne cheltuim chenzina,

Și banii noștri, cei puțini, s-au dus

 

Gazul, curentul, s-au scumpit, pe loc,

Mi-e frică, pe la administrație să trec,

Voi renunța si, la centrala de la bloc,

Și sigur,  am să sting si, ultimul bec

 

Totuși, mai este o speranță mică,

Să vă treziți, din amorțeala voastră,

Măsuri voi să luați si, să tăiați cu frică,

Și să gândiți, la bunastarea noastră

 

Trăim cu toții, din ce în ce, mai greu,

Și dezbinați suntem, cum voi doriți,

Noi rugă, zilnic, înălțăm la Dumnezeu,

Să avem conducători școliți si, un pic mai...cinstiți!

Mai mult...

Poezie pentru clasa 1 :)

Luna de pe cer

Este un adevărat mister

Mai mereu ne însoțeşte

Şi de sus ea ne priveşte

 

Stelele mister aparte

Luminează-n ppnă noapte

Un albastru larg aprins

Ce formează un cuprins

 

Soarele e mîndru tare

Luminează-n ziua mare

Ne-n călzeşte , ne topeşte

Doar ploaia îl opreşte

 

Fulgeru e o putere

Atunci cînd ploua el se cere

Şi un sunet mare BUM

Tunetu e mai nebun!!!

Mai mult...

Trezire

Vise — torțe se sting, dar lumini orbitoare,
în orizonturile apropiate,
se APRIND.
 
Totul, și gărzile, se lichefiază,
cum parcă dau să încolțească
MAGISTRALE flori,
 
răsărite alb-argintii,
pe LESPEZI de pietre fumurii.
Mai mult...

Realități devastatoare

Ruşine vouã, dragi tâlhari,

Care-aţi distrus o ţarã!

Cãci doar cu-al vostru ajutor,

Se-alese praful de popor:

L-aţi scos din ţarã-afarã!

 

Ruşine fie-vã în veci!

Cãci, mulţumitã vouã,

Strãinii ne-au îngenuncheat,

Şi-n grabã mare ne-au legat

De mâinile-amândouã!

 

N-am fi putut fãrã de voi

Trãi, în libertate!

Gunoiul n-ar fi fost gunoi,

N-am fi avut tâlhari-ciocoi,

Nici mâinile legate!

 

Voi înşivã, v-aţi socotit

Stãpânii-acestei patrii!

Nu v-aţi sfiit a ne muşca,

Când nu aţi mai putut lãtra,

Cãci nu prea muşti, când latri!

 

De bine...ce sã vã mai spun?

Nu prea gãsesc cuvinte!

Mai bine nu vi l-aţi dori

Cã lacrimi vã vor podidi

Şi-o sã mã ţineţi minte!

 

Ruşine sã vã fie-n veci!

Ruşine sã vã fie!

Voi înşivã v-aţi condamnat

Şi-acum, de voi s-a lepãdat,

Întreaga Românie!

 

25.04.2022, Regensburg, DE

Mai mult...

Cu capul în nori

Alerg pe urmele dimineţii să prind albastrul.

Mă împedic în verde şi cad ,

Ochiul meu drept sare şi prinde la timp ochiul meu stâng .

Eu rămân cu genunchii înverziţi ,

De unde păsări ciugulesc iluzia de muguri roşii .

Mai mult...