Domnia Ta, Doamne

Domina Ta, Doamne, mă-ncântă s-aud
Că va veni în cele din urmă vremuri;
Pe drumuri vechi aflat, cu capul ud,
Botezat stau, dornic s-aștept Edenuri
 
Spre care au să ne urce cete făr’ de vină.
De plecăciuni altaru-Ți am să-l asud,
Ca, pe când vor fi să vie-n surdină,
Să izbutesc, în taina-mi, să le-aud.

Categoria: Poezii diverse

Toate poeziile autorului: Rarés Girea poezii.online Domnia Ta, Doamne

Data postării: 20 ianuarie

Vizualizări: 24

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Безымянный

Акустика в ушах, бессмысленные звуки.
Два дня подряд лежу в цепях, теряя твои руки.
Я не знаю как сказать и стоит ли вообще. 
Тебя ведь не вернуть назад...
два дня как не вернуть уже.

Mai mult...

Surioara...

Am  o   surioara  foc
si imi place s-o invat
simplu,ca sa o conving
eu  pe  ea nu o alint.
Surioara mea dulcika
rea frumoasa mititica
am sa-ti pun o intrebare
mai ai de dormit tu oare?
Simpla vesela glumeata
Buna dimineata!
ma saluta in toata ziua
sora Albinuta.

Mai mult...

Glacies

Împresurat mi-e geamul cu cristale
Și flori de sloi răsar pe minutare;
Convoaie funebre defilează-n zale,
Lumini croiesc de felinare.
 
Gând... gând înghețând... O nordică stea
Veghează: drumul, îngreu’at de caftane,
Ora, de cleștar, cu buchet de albăstrea,
Sfidează mercurul din cadrane.
 
Nu mai simt ce poate să aibă.
Procesiuni stau de-un oratoriu;
Cartea, cu file noi și dalbă,
Gând... gând... dominat de sanatoriu.
 
Și suflu-n ei cu tremur stă,
Ca gheața depusă pe minutare,
Mă împresoară cristale-n țeastă,
Lumini de sloi în felinare.
Mai mult...

Libertate...

Libertate, pasãre ce zboarã

Peste munţi înalţi şi vãi adânci:

Drum deschis având odinioarã,

Dar, acum, lovindu-se de stânci...

 

Libertate - a pãcii scrisoare -

Scump şi sfânt cadou dumnezeiesc,

Pe care-l strivesc, cu nepãsare,

Cei care rãzboiul şi-l doresc!

 

Libertate scumpã! Râu de raze,

Strãlucind pe-al apelor întins:

Cel râvnind ale iubirii oaze,

Nu e, niciodatã, un învins!

 

《"LIBERTATE", nu înseamnã sã faci ceea ce vrei, ci ceea ce trebuie.》 (Cristi Dobrei)

29.03.2022, pe Marea Adriatică 

Mai mult...

pustiu

oamenii se incalzesc in paltoane, fulare,

dar privirea de ura, razbunare li-e plina.

e banal si prostesc, dar mie acum imi pare,

ca orasul pluteste in formalina.

 

nici credinta-n mai bine, nici iubire (pustiu),

caut, dar nimic omenesc nu gasesc.

daca lumea e moarta, nici chiar tu nu esti viu,

cum se face, ca eu inca traiesc?

Mai mult...

Când florile se deschid

Calin îți răsare acum corola,
Din bobocul tău mult pregetător,
Și, de un prea prelung reprimat spor,
Ceru-și arată aureola.
 
‘Scunsă-i taina micului tău amor...
Sufletului tău a mai aciola
Nu i-e frică, a sta-n acropola
Unde tainic un cuvânt mai porți — dor...
 
Când florile se deschid, un cânt vechi
Vine-mi mie, parabolă de moș,
Despr-ale androginilor perechi,
 
Ce și-n gândul tău acum se scoală.
După spoi de ierni trecute, din roș,
Trandafirul... fruntea sa e pală...
 
Mai mult...